Si nu era vorba de arta, tablouri ale marilor maestri sau piese deosebite, ci de tot soiul de obiecte adesea bizare, aparent anodine insa pline de semnificatii si valoare pentru Warhol insusi. Nu intamplator in scurta vreme dupa ce aceasta manie a inceput sa il domine Warhol a inceput o alta serie de creatii profund personale, ceea ce el numea Capsulele Timpului, prima fiind gata in 1974. Si a fost departe, foarte departe de a fi doar o pasiune pasagera, pentru ca pana la moartea sa Warhol avea sa termine peste 600 de astfel de creatii, in fapt cutii pline ochi cu tot soiul de obiecte, bine inchise si lipite cu banda adeziva, primind apoi un titlu, alteori o data, si intrand in "arhiva". Continutul unei astfel de Capsule a Timpului? Un adevarat inventar ce includea fotografii, carti, documente, obiecte personale, felicitari, grafica, piese banale, unelte si nimicuri. O creatie pura in maniera Warhol.
2. Salvador Dali: cat de important era visul pentru maestrul suprarealist? Cat de mare era fascinatia acestuia pentru acea zona misterioasa dintre realitatea si vis? Un personaj care isi traia viata de zi cu zi intr-o maniera adesea socanta, similara celei in care isi picta compozitiile, Dali isi dorea mai mult decat orice sa patrunda dincolo de granitele viselor sale, pentru ca si lucrarile nu erau altceva decat fotografii ale acestor vise, singura diferenta tehnica fiind ca erau pictate si nu suprinse de un aparat fantezist. Si pentru a castiga cat mai mult din lumea visului Dali isi dezvoltase o tehnica pe masura legendei sale, in egala masura bizara si inedita. De cate ori se aseza sa se odihneasca pentru putin timp tinea in mana o cheie, putin deasupra unei farfurii metalice. Teoretic cel putin la scurta vreme dupa ce adormea si mana ar fi trebuit sa ii cada, cheia avea sa loveasca farfuria, iar zgomotul trebuia sa il trezeasca. Si astfel muza sa visul era la dispozitia lui Dali de cate ori isi dorea acesta, si trezindu-se brusc putea sa transpuna imediat viziunile pe care le avusese.
3. Leonardo da Vinci: pentru inventatorul da Vinci timpul era prea scurt, mult prea scurt. La fel pentru artistul da Vinci. Mereu prins cu nenumarate proiecte care umpleau paginile celebrelor sale carnete, trecand de la o viitoare masina de razboi sau proiectul pentru o inventie zburatoare la o ampla fresca sau un tablou, Leonardo da Vinci si-ar fi dorit sa nu mai piarda prea multa vreme cu somnul, perfect constient insa ca are nevoie de acele ore.
Solutia sa originala a fost ca in locul unei nopti intregi de somn sa atipeasca pentru un sfert de ora - dar nu mai mult de 20 de minute - la fiecare patru ore, ajungand astfel la un record periculos de doar doua ore dormite pe zi. Mit sau realitate, exceptie extraordinara sau abilitate dobandita de catre da Vinci prin vointa si un antrenament dificil, un astfel de program care i-ar ingrozi pe medicii de astazi i-ar fi oferit, spun contemporanii maestrului, si mai mult timp pentru creatiile sale. Insa fiind vorba de Leonardo da Vinci si aceste ore in plus s-au dovedit insuficiente.
