“Iubirea este singura datorie pe care o cunosc”, spunea Albert Camus. Volumul “Aripi de sticlă”, semnat de tanara scriitoare Ioana Cristina Teodorescu s-a nascut din sentiment − acest proces afectiv care innobileaza atitudinea omului fata de realitate. Ceea ce reuseste autoarea sa surprinda, prin cuvinte, asemeni unui pictor al sufletului omenesc, este esenta imateriala a dragostei. Iubirea se cere traita ca o realitate poetica, ce nu striveste corola de minuni a lumii. Or, tumultul versurilor Ioanei naste o experienta estetica unica, parca reflexia unei rodnice visari in constiinta cititorului, avand transparenta sticlei. Dar, totodata, si inefabila fragilitate nascuta tocmai din aceeasi vulnerabilitate a conditiei umane.
Aripile de sticla sunt metafora nazuintelor fiecaruia dintre noi, elanul inaltarii verticale, prin frumos, catre neprihanirea unei iubiri sinonime cu esenta sinceritatii. Asemeni unor soapte, versurile nu pot fi citite decat in surdina, sub clarul de Luna care le va fi inspirat. Amprenta selenara si serena a poeziei autoarei fac ca orice rostiri intr-un alt registru sa sfarame visul si sa destrame vraja creata de ritmurile magice ale versurilor. Dar orice poezie trebuie citita, si, mai ales traita. De aceea, aceste reflectii nu pot fi decat o invitatie la incursiunea intr-un univers pe cat de tainic, pe atat de seducator: lumea in care suntem purtati pe “Aripi de sticla”.
Absolventa a Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicării (sectia Jurnalism) si masterand in Stiintele Comunicarii (Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca), Ioana Cristina Teodorescu este membru fondator al revistei online FlipFlop.ro si semnatara a numeroase articole si cronici culturale. Si, cu singuranta, este un nume de la care asteptam noi volume de poezie, circumscrise aceluiasi poesis purificator.
Mai 2013
