Muzeul National al Literaturii Romane (MNLR) organizeaza astazi, de la ora 15.00, in cadrul Sommet-ul Francofoniei, o intalnire-dezbatere "O zi cu Matei Visniec", la care vor participa dramaturgul si Dominique Dolmieu, director al Editurii Espace d’un instant.
Matei Visniec, unul dintre cei mai jucati dramaturgi contemporani, care locuieste la Paris, va vorbi alaturi de invitati despre dramaturgie si autorii est-europeni, inainte de a vernisa expozitia de afise de teatru "Itinerar francofon - Matei Visniec - 100 de spectacole". In rotonda MNLR se va juca, de la ora 19.00, spectacolul "Trei nopti cu Madox", o productie a MNLR si Arcub.
Maine-seara se va juca, la Teatrul Foarte Mic, spectacolul "Femeia ca un camp de lupta", montata de Alexandra Badea, o tanara regizoare care a participat cu aceasta piesa si la Avignon, la sectiunea off a festivalului.
De asemenea, la inceputul lunii octombrie, Matei Visniec va participa la premiera de la Sala "Toma Caragiu" a Teatrului Bulandra, "Richard al III-lea se interzice", in regia Catalinei Buzoianu, cu Virgil Ogasanu in rolul principal.
Teatrul, marea sa dragoste
Sub titlul "Omul cu o singura aripa", volum lansat aseara la Carturesti, Matei Visniec reuneste trei piese, scrise initial in franceza, dar traduse de dramaturg si in romana: o piesa poem, care da si titlul cartii, "Vazatorule, nu fi un melc!" si "Negustorul de timp".
"Matei Visniec nu scrie despre un subiect oarecare, ci construieste viziuni", crede criticul Mircea Ghitulescu. Visniec scrie despre viata si moarte, indirect si enigmatic, cu o formidabila reprezentare a "timpului omenesc", acel timp ce poate fi masurat de om.
Matei Visniec, in varsta de 50 de ani, a debutat in literatura romana ca poet ("La noapte va ninge", 1980) si a emigrat in 1987 in Franta. Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numara: "Mansarda la Paris cu vedere spre moarte", "Despre sexul femeii ca un camp de lupta in razboiul din Bosnia", "Bine, mama, da’ astia povestesc in actu’ doi ce se-ntampla in actu’ intai", "Angajare de clovn", "Paparazzi" sau "Cronica unui rasarit de soare avortat".
Una dintre ultimele sale piese, "Istoria comunismului povestita pentru bolnavi mintal" - montata de Florin Fatulescu, a avut mare succes la public si la critica de specialitate la Festivalul de la Edinburgh.
In ianuarie 2007, la Salonic, va avea loc premiera cu spectacolul piesei sale "Cruntul progres spus de mama suna teribil de fals". Tot in 2007, in Franta, va fi pusa in scena piesa "Mansarda la Paris cu vedere spre moarte". Cu putin timp in urma s-a jucat in Maroc "Istoria ursilor panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt", in limba araba.
Visniec: "Cine se occidentalizeaza se mondializeaza"
EVZ: Piesa "Richard al III-lea se interzice" vorbeste despre un regim totalitar. De ce v-ati intors la aceasta perioada?Matei Visniec: Problema valorii in acest moment nu mai este cea principala, pentru ca marketingul si imaginea sunt cele care domina circulatia literaturii in lume si in Occident, in special. De aceea spun ca cine se occidentalizeaza se mondializeaza.
Putina lume stie, de fapt, ca foarte putini autori americani care sunt atat de tradusi in Europa, sunt mai putin tradusi la ei acasa. Toate editurile din Europa au o foamete de a publica autori americani: 60%-70% din romanele pe care le publica o editura sunt traduceri din literatura americana. Acesti autori sunt minori, ca sa nu zic nuli.
In afara de bani, ce-i lipseste teatrului romanesc?Eu cred ca, dintre toate genurile, teatrul romanesc o duce cel mai bine, sunt foarte multi regizori care au fost in strainatate, exista inca de la generatia lui Ciulei aceasta emanatie pozitiva a teatrului romanesc, sub forma regiei, e adevarat.
Autori romani care sa se fi afirmat in strainatate sunt poate mai putini, in schimb, teatrul romanesc continua sa fie foarte bun, cred eu.
Festivalurile care se organizeaza, mai ales cel de la Sibiu, atrage foarte multa lume, iar companiile romanesti, de cate ori au fost in strainatate, au lasat o impresie buna. In ultimii ani, companiile au invatat sa creeze spectacole competitive la festivaluri, cum ar fi cel de la Avignon sau Edinburgh.
Exista o noua generatie "asteptata" de dramaturgi si regizori romani, care sa aduca ceva nou in teatru?Nu reusesc sa urmaresc, din pacate. Abia reusesc sa citesc literatura franceza si teatru, iar din cand in cand mai descopar si cate un nume romanesc.
Cred in continuare in Horia Garbea, in Dumitru Crudu, in Ioana Ieronim, care a inceput acum sa scrie teatru. Ce le lipseste inca romanilor sunt teatrele de buzunar, pentru ca ele isi asuma riscul sa monteze autori noi.
Imaginea Americii este atat de puternica in creierele noastre, in viata noastra, atat de mult fantasmam pe marginea ei, incat suntem cu totii manipulati. (Florentina Ciuverca)
