Amplasată în colonia de jos a Petroşaniului, clădirea fostului Cazinou Muncitoresc a început să fie construită în anul 1923, având în dotare o sală de spectacole cu 500 de locuri, o bibliotecă cu 1.400 de volume, un restaurant şi o sufragerie. După o reprezentaţie de probă, cu o proiecţie cinematografică derulată în ziua de 31 octombrie 1925, Cazinoul a intrat în uz o zi mai târziu, pe 1 noiembrie 1925, cu un mare bal la care au fost prezenţi şi reprezentanţii Societăţii Miniere “Petroşani”. În anul 1938 în clădirea Cazinoului funcţiona cel mai performant cinematograf din provincie, acesta fiind dotat cu un aparat de proiecţie pentru film sonor, marca “Thorderson L. M. Chicago”, al doilea din ţară după cel de la Cinematograful “ARO” din Bucureşti. După cel de-al doilea război mondial, Cazinoul Muncitoresc a fost desfiinţat, clădirea fiind repartizată Teatrului de Stat “Valea Jiului”.
În timp ce clădirea fostului cazino mai rezistă încă peste timp, cea a fostei băi comunale a dispărut datorită hoţilor de materiale “refolosibile”. Amplasată vis-a-vis de Cazino, în acelaşi parc, Baia Publică (Băile Societăţii Miniere “Petroşani”) avea 46 de duşuri, baie de aburi, baie de aer fierbinte, hidroterapie, 6 băi cu cadă, terase de odihnă, toate fiind destinate să asigure servicii gratuite minerilor şi familiilor acestora. Clădirea care în acest an ar fi putut împlini 82 de ani, după ce a fost lăsată de izbelişte în urmă cu 17 ani, a dispărut încet-încet, fiind furat tot ceea ce reprezenta o cât de mică valoare. În prezent, din fosta baie mai dăinuie doar amintirea şi fundaţia, terenul pe care se afla aceasta fiind concesionat unei firme care va amenaja aici o parcare pentru o viitoare fabrică de panificaţie.
În anul 1925, când au fost finalizate cele două clădiri, Societatea Minieră “Petroşani” investise deja în ele peste 28 de milioane de lei, bani cu adevărat “grei” pentru acei ani.
