Filmul lui Gibson e facut cu necunoscuti (s-a raspandit ideea cum ca ar fi cu neprofesionisti, neadevarata in intregime). Personajul principal este Jaguar Paw (Laba de jaguar), a carui viata linistita este tulburata in momentul in care razboinici de elita ataca satul in care locuia. Acestia dau foc, rapesc femeile si distrug satul. Paw incearca sa supravietuiasca, evadeaza si e urmarit de o intreaga ceata de razboinici. Poveste-arhetip, din toate timpurile, ceea ce stimuleaza asemanari cu filme precum primul "Rambo" ("First Blood"), "Predator" si "Pathfinder" plus "Apocalypse Now". Dar e cel mai bun film pe care l-a facut Mel Gibson pana acum ca regizor, peste doua ore aproape fara lungimi inutile.
Un fel de "Ultimul mayas" combinat cu "Rapa Nui", experimentul cu Insula Pastelui produs de Kevin Costner in 1994.
Filmat in jungla mexicana, cu camere digitale, proiectul nu este nici de departe nebunia si extravaganta descrisa initial in presa, ci un old fashioned film "de baieti". Intentiile lui Gibson sunt mult mai cinstite si mai filmice decat in cazul "Patimilor". Departe de scandalul mediatic cu Jesus (faptul ca mayasii faceau sacrificii umane nu l-a impresionat nici pe Cortez atunci), "Apocalypto" te face sa recastigi repectul pentru Gibson (daca ti l-ai pierdut) si sa-ti doresti sa fi facut "Mad Max 4"; in timp ce el e hoinar prin jungla, George Miller, regizorul trilogiei originale "Mad Max" (care l-a pus pe harta pe Mel), se ocupa de pinguini animati ("Happy Feet"). E cert, insa, ca mayasii nu pot sa-l dea in judecata pentru neacuratete. De asteptat viitorul proiect al lui Mel Gibson, regizorul.
