Lowe Art Museum de la Universitatea din Miami a deschis pe 17 septembrie expozitia "Apocalypse Then: Images of Destruction, Prophecy and Judgment from Dürer to the Twentieth Century" (Apocalipsa Atunci : Imaginile Distrugerii, Profetiei si Judecatii de la Durer pana in secolul XX), manifestare care reuneste numeroase lucrari realizate de maestri ai artei de-a lungul a cinci secole, toate oferind interpretari ale prevestitei Apocalipse.Pornind de la celebrele gravuri realizate de Albrecht Durer, reunite sub titlul "Apocalipsa cu Imagini" (Apocalypsis cum Figuris) expozitia incearca sa alcatuiasca o sinteza a imaginarului artistic al sfarsitului lumii de-a lungul istoriei. Tema a fascinat si inspaimantat deopotriva, atragand atentia unor artisti importanti (intre care William Blake, Pablo Picasso, Ed Ruscha), prezenti prin intermediul lucrarilor lor in cadrul manifestarii. In afara operelor din colectia Muzeului, numeroase piese au fost imprumutate din Colectia de Carti Rare a Universitatii din North Carolina, precum si de la numerosi colectionari particulari, care au dorit sa-si pastreze anonimatul.
Seria de gravuri realizate de Durer, publicate simultan in latina si germana in 1498, este interpretarea de catre artist a textului biblic "Apocalipsa Sf Ioan Teologul". Gravurile lui Durer au fost poate prima incercare de a interpreta textul sacru prin intermediul imaginilor, care il insotesc fara a i se subordona, echivalentul de astazi al ecranizarii unui roman de succes. Imaginile realizate de Durer, in special celebra gravura infatisandu-i pe cei patru cavaleri ai Apocalipsului, au avut un asemenea impact incat au schimbat definitiv felul in care publicul privea revelatia biblica. Din acel moment imaginile evocate de textul Scripturii au avut intr-un fel sau altul legatura cu creatia lui Durer, care avea sa influenteze puternic si alte lucrari similare.
Timp de doua secole, imaginile Judecatii de Apoi au inspirat nenumarati artisti, atat nume mari, cat si artisti populari. Dar in atmosfera rationalista a secolului XVIII, mesajul a inceput sa fie privit in termeni mai largi, aproape tehnici. Intrebarea era cum anume se va pune in practica Judecata si cum vor fi pedepsele ? Influentele secolului si-au spus cuvantul. In lucrarile cu acest subiect ale lui Hogarth, Judecata are loc intr-o lume rationala, cu mijloacele secolului, pedepsele luand forma nebuniei, bolii sau pedepsei capitale. In "Rasplata Cruzimii" spre exemplu un ucigas este pedepsit prin disecare dupa ce a fost executat. Cu toate acestea creatia incorpora si elementele simbolice, precum un caine care devora inima asasinului, care faceau lucrarea cu mult peste o simpla infatisare a sistemului juridic britanic.
William Blake s-a opus vehement acestui gen de interpretare, urmand traditia stabilita de Durer, dar alegand un alt text biblic: Cartea lui Iov. Dar ilustratiile acestei naratiuni sunt mult mai personalizate decat cele realizate de Durer pentru Apocalipsa. Pentru Blake, suferinta lui Iov reprezinta inlocuirea unei imagini a Divinitatii cu o alta. In plansa "Cosmarurile lui Iov" Dumnezeul dreptatii se transforma in Satan, un prim pas pentru o noua revelatie din partea Dumnezeului iubirii.
Chiar daca unele dintre lucrarile din secolele XIX-XX, prezentate in expozitie, ofera reprezentati literale ale textelor biblice, majoritatea operelor din aceasta perioada reflecta mai curand modalitate in care artistii au adaptat imagistica apocaliptica la propriile dorinte si aspiratii. Profetii revolutiei sociale sau nationalismului din secolul XIX au folosit adesea un limbaj incarcat de termeni apocaliptici, folosit mai ales in propaganda primului razboi mondial, atingand apogeul in timpul celui de al doilea. In 1918, cu mult inainte ca amenintarea nucleara sa devina posibila, afisul "That Liberty Shall Not Perish from the Earth" infatiseaza o Statuie a Libertatii distrusa si un Manhattan in flacari.
Ideea sfarsitului era inca actuala, dar modalitatea distrugerii nu inceta sa se perfectioneze.
Mai tarziu in secolul XX temele politice se amestecau cu cele personale intr-o maniera ce evoca apropiatul sfarsit. Daca la prima vedere lucrarea lui Philip Guston "The Street" pare doar o amestecatura de obiecte neglijent desenate, ea evoca de fapt forta, dreapta sau nedreapta, care va zdrobi umanitatea. Inceputul secolului XXI aduce o alta schimbare de tehnica si implicit de viziune si abordare a subiectului. Imaginile statice sunt inlocuite de cele in miscare, in special de animatiile digitale generate de computere,care creaza o realitate virtuala tot mai credibila. Ceea ce nu inseamna ca gravurile, litografiile, lucrarile de grafica si afisele vechi si-au pierdut din farmec sau din forta artistica, exact ceea ce incearca sa demonstreze si expozitie "Apocalypse Then".
20-09-2005
Foto : Durer, "Cei Patru Calareti ai Apocalipsului"
