Un roman finalist la Premiul Strega, castigator al premiilor Strega Off si Campiello (2021), tradus in 22 de tariPentru Gaia relatia cu mama sa, Antonia, este un test, o incercare pe care nu stie cum sa o depaseasca, legatura care ii face viata cu atat mai dificila si greu de suportat. Daca in jurul ei Italia a trecut deja in noul deceniu, iar anii 2000 au adus alte provocari si valori, dar si noi crize, pentru Gaia incercarea de a se intelege si regasi pare un pariu pierdut dinainte. Mama este stapana vietii ei, dominatoare, incapatanata, gata la orice pentru a-si impune normele si mai ales pentru a stabili interdictiile. Incercand sa isi castige putina libertate, Gaia ajunge adesea langa lacul Bracciano, mai mult decat o intindere de apa, o fiinta vie, periculoasa, cu multe secrete si care poate sa ofere linistea, dar si sa ascunda in adancurile sale totul.
Pe masura ce trec anii, iar Gaia se lasa cuprinsa, dominata si traita de furia din interiorul ei (hranita de figura mamei, saracia, disperare, teama in fata unui viitor care promite prea putin), echilibrul dintre cele doua si dintre adolescenta si lume este tot mai fragil. De la primele impotriviri si semne de independenta la mania Gaiei, violenta care este deja mai mult decat o epuizanta izbucnire verbala, la crizele pline de cruzime care ii marcheaza anii mai tarzii, eroina romanului pare prinsa intr-o cursa fara iesire. Pentru ca Gaia simte deja ca prin nastere si educatie este captiva intr-un spatiu sufocant, o lume care nu doar ca ii da prea putine sanse, dar vrea sa ii impuna cum sa traiasca.
Gaia vrea sa fie independenta, la fel de puternica precum este si lacul. Oare va avea suficienta putere pentru a trai asa cum vrea, dar sa pastreze si acea parte de umanitate, nevoie de iubire si intelepciunea de a-si gasi adevaratul drum?
Giulia Caminito, Apa lacului nu e niciodata dulce, editura Humanitas Fiction, 2023
