Anul de aur al lui Scorsese

Pentru Martin Scorsese, 2007, anul in care implineste 65 de ani, e unul fastuos. Desi critica ii conferise de cateva decenii blazonul de regizor-reper al Hollywoodului, Academia Americana de Film se incapatana sa nu-i acorde Oscarul pentru Cel mai bun regizor.

„Nedreptatea” a fost reparata la ceremonia de anul acesta, cand „The Departed”/”Cartita” a plecat acasa cu patru statuete: pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, montaj si scenariu. Cu doi ani inainte, ratase pentru a cincea oara trofeul, desi „Aviatorul” fusese nominalizat la 11 categorii. Ironia face ca „The Departed” sa fi primit aprecieri mult mai rezervate din partea criticii decat „Raging Bull” sau „Gangs of New York”, doua dintre filmele care i-au adus nominalizari la aceasta categorie.

In 40 de ani de cinema, Scorsese a ramas fidel stilisticii, subiectelor si tipului de personaj creionat la inceputurile carierei sale. Inspirat de neo-rea-lismul italian, cu un ochi in ograda Hollywoodului si cu altul la cinemaul francez, regizorul si-a exersat semnatura proprie: machism, violenta, introspectie, unghiuri imprevizibile.

A vrut sa devina preot

Scorsese a redat foarte intens si personal violenta si promiscuitatea din cartierele New York-ului, unde s-a nascut pe 17 noiembrie 1942, intr-o familie de italieni-americani. „Zona in care am crescut in New York era foarte dura. Eram bolnav tot timpul, astmatic, ma invineteam mereu si ma ajutau colegii sa ajung acasa. Incerc sa redau violenta la fel cum am perceput-o eu in copilarie, a povestit Scorsese anul acesta, la Cannes.

Parintii l-au conectat, indirect, la lumea cinematografiei: „Erau muncitori simpli si nu obisnuiau sa cumpere carti. Deci singurul lucru pe care-l faceau era sa ma scoata in oras la film. Legatura cu cinemaul s-a facut, emotional, prin ei”.

Studiile si le-a facut la un seminar catolic, cu intentia sa devina preot. Fervoarea anilor ‘60 i-a schimbat insa planurile, indreptandu-l spre Scoala de Film din New York, pe care a absolvit-o in 1966. De atunci, s-a casatorit de cinci ori, inclusiv cu Isabella Rossellini, si a regizat aproape 30 de filme.

Depresie si droguri

„Ca sa faci un film trebuie sa fii putin obsesiv si sa nu-ti doresti altceva”, marturisea regizorul, al carui al doilea film, „Mean Streets” (1967), l-a si propulsat in lumea buna a cinemaului. Cu protagonistul Robert De Niro avea sa lucreze noua ani mai tarziu si la celebrul „Taxi Driver”, laureat cu un Palme d’Or la Cannes.

In aceeasi perioada intrase intr-un cerc de „movie-brats” din care faceau parte Francis Ford Coppola, Brian De Palma, George Lucas si Steven Spielberg. Dupa succesul fulminant al lui „Taxi Driver” a urmat un esec: musicalul „New York, New York”, cu Liza Minelli. Atins de o depresie profunda, Scorsese a avut probleme cu drogurile. Si-a revenit in 1980, cand a filmat „Raging Bull”, considerat de o parte a criticii capodopera sa.

Compromisuri cu Hollywoodul

In 1988, si-a atras acuze de blasfemie si critici cu „Ultima ispita a lui Iisus”, in care Iisus se casatoreste cu Maria Magdalena, intr-o halucinatie indusa de diavol pe cruce.

In anii ‘90, a revenit la vechile tematici, delectandu-si fanii si criticii deopotriva cu „Goodfellas”/”Baieti buni”, despre lumea gangsterilor.
Trecand prin „Cape Fear”, „Varsta inocentei” si „Gangs of New York”, Scorsese pare sa fi cedat compromisurilor Hollywoodului, ultimele sale filme fiind considerate printre cele mai putin reusite din cariera sa.