Angelus, capodopera lui Jean Francois Millet

Unul dintre cele mai importante tablouri semnate de pictorul francez Jean Francois Millet (unul dintre maestrii recunoscuti ai lui Vincent van Gogh, pentru care a fost un exemplu si un model), “Angelus” a fost initial o comanda pentru un colectionar de arta american Thomas Gold Appleton (pictor amator in timpul liber) care a vazut la Salonul din 1857 o alta panza de Millet, “Culegatoarele de spice”, o alta compozitie foarte apreciata atunci si mai tarziu. Millet a inceput sa lucreze la tabloul aflat astazi la Musee d’Orsay in anul 1857 si avea sa il termine in 1859, insa atunci, din varii motive, Appleton nu l-a mai luat.



Avea sa fie vandut in repetate randuri, si s-a dovedit unul din acele tablouri trecute initial cu vederea de publici si critica, devenind ulterior tot mai popular si in egala masura mai admirat. Au aparut copii, imitati, a fost expus in mai multe ocazii, pentru ca in 1889 sa fie disputat la licitatie si cumparat de o companie americana pentru pretul record de 580 000 de franci. A fost perioada de glorie (din pacate postuma pentru Millet, care murise in 1875) a tabloului, prezentat in mai multe orase americane si insotit de prezentari si cronici entuziaste, care l-ar fi facut cu siguranta fericit pe pictor.

Va reveni ulterior in Franta, fiind cumparat de un om de afaceri care a ales sa il readuca in tara natala, pentru ca in primele decenii ale veacului al XX-lea sa isi piarda din popularitate si sa devina mai curand tinta ironiilor. Practic uitat, avea sa fie redescoperit de amatorii de arta pe masura ce si popularitatea lui Jean Francois Millet incepuse din nou sa creasca, in buna masura de aceasta data pentru asocierea lui cu Vincent van Gogh, una dintre figurile care au dominat arta secolului trecut. Van Gogh il vazuse de la bun inceput pe Millet ca pe un model si un ideal artistic, fiind atras nu doar stilul, culorile si felul in care acesta folosea lumina, dar si de lumea din care isi alegea modelele si subiectele, spatiu pe care Vincent van Gogh il cunostea prea bine.

Titlul ales pentru tablou vine de la rugaciunea omonima, care se spune de trei ori pe zi, in aceasta scena cele doua personaje fiind surprinse seara, la camp, la Barbizon. In departare se vedea clopotnita bisericii din Chailly-en-Biere, iar cuplul, posibil sot si sotie, are la picioare un sac de cartofi, mai multi tuberculi fiind inca raspanditi pe pamant. Au lasat totul pentru momentul rugaciunii, dupa o lunga si epuizanta zi de munca, iar pictorul avea sa povesteasca mai tarziu ca a fost inspirat de felul in care bunica sa oprea totul pentru a se ruga atunci cand venea ora. Cu tonurile sale calde, evocand pamantul, fierbinteala, viata rurala cu sacrificiile ei, postura umila si resemnata a celor doua personaje, hainele modeste si oboseala ce se face simtita, este un tablou tipic pentru Millet, atras de acest spatiu imaginar al vietii la tara, pe care il cunostea bine si pe care il picta cu afectiune, nostalgie si tristete. In tablouri precum “Culegatoarele de spice”, strania “Tarani distrugand cuiburi” (o compozitie cu nuante cosmaresti, datand din 1874) sau “Mergand la munca” pictorul surprinde scene din viata banala si grea a taranilor, cu o afectiune nedisimulata, o paleta cromatica inspirata de tonurile sumbre si inchise ale lumii lor, si poate ca nu intamplator au fost destui cei care i-au reprosat ca ar avea de fapt convingeri socialiste. Ceea ce putea fi in epoca un vot de blam suficient pentru a-ti inchide accesul la expozitii si negustori de arta.