Balzac si hotulCalcat intr-o noapte de un hot, care cotrobaia prin casa lui modesta la lumina unui felinar, celebrul Honore de Balzac nu doar ca nu a inceput sa strige dupa ajutor, dar a inceput sa rada in hohote, pana ca s-a vazut silit sa se aseze un scaun subred. Uluit, hotul gata de fuga l-a intrebat ce e atat de amuzant.
- Cum sa nu rad, i-ar fi raspuns Balzac, daca tu iti risti viata, vii cu chei false, rascolesti peste tot si cauti in bezna bani, ce nu reusesc eu sa gasesc ziua si pe plina lumina.
Umorul lui George Calinescu
George Calinescu avea mult umor. Cand vedea ca se apropie de el o persoana cu care nu dorea sa-si piarda timpul, chiar el era cel care se indrepta grabit spre ea, ii intindea mana, si cu un zambet larg ii spunea:
- Iarta-ma ca nu stau mai mult, dar vad ca se apropie de noi un mare pisalog.
Moliere si medicii
Chiar daca nu era bolnavul inchipuit, ci de aceasta data chiar se imbolnavise cu adevarat, Moliere nu avea prea mare incredere in medic si nici nu doare sa il vada. Cand servitorul ingrijorat l-a anuntat ca doctorul este deja la intrare, Moliere a incercat sa salveze situatia:
- A venit doctorul? Ce bine. Din pacate sunt putin bolnav, asa ca nu il pot primi. Roaga-l sa ma scuze si o sa trec eu pe la domnia sa imediat ce ma pun pe picioare.
Spiritul sarbatorilor
Anatole France dadea adesea dovada de mult umor. Dupa ce cumparase mai multe daruri de Craciun dintr-un mare magazin, scriitorul trecea pe o lista adresele unde trebuiau expediate cadourile. Vanzatorul, incercand sa fie cat mai util generosului cumparator, il asigura ca va indeparta preturile de pe toate cutiile.
- Va rog, nu, raspunse France fara sa clipeasca. Dimpotriva, va rog sa adaugati fiecarui pret cate un zero, sau chiar mai multe. Multumesc.
Voltaire si arta dialogului
Cum avea un prieten ce mereu intervenea peste ceilalti si nu ii lasa deloc sa vorbeasca, Voltaire l-a admonestat intr-o zi:
- Ai atatea calitati, dragul meu, si totusi natura nu ti-a dat o calitate esentiala - simtul dialogului.
Tudor Arghezi critic literar
Arghezi ii ironiza adesea pe scriitorii care nu ii erau pe plac, si o facea in maniera caracteristica. Printre autorii importanti pe care scriitorul ii considera cu totul lipsiti de talent se numara nimeni altul decat Liviu Rebreanu. Intrebat la un moment dat de un prieten mai tanar daca a citit un anume roman al lui Rebreanu, abia aparut, Arghezi a ripostat spunand ca l-a citit, dar oricum Rebreanu nu stie sa scrie, iar cartea era proasta. Cum volumul nu avea toate paginile taiate, mai tanarul prieten l-a intrebat pe poet cum de este atat de categoric fara sa fi terminat romanul. Putin iritat, Arghezi ar fi raspuns:
- Dragul meu, cand merg la piata nu trebuie sa mananc tot burduful de branza pentru a ma convinge daca este buna sau nu. Ajunge doar sa gust. La fel si cu Rebreanu.
Alphonse Daudet si bunul sau prieten
Se povesteste ca la un moment dat Alphonse Daudet, autor care s-a bucurat de o popularitate imensa in timpul vietii, ajunsese la un conflict amar cu unul dintre cei mai apropiati prieteni. De la un motiv banal cei doi ajunsesera sa rupa orice relatii, si cu o violenta prea putin caracteristica blandului si ironicului Daudet. Dupa cateva zile insa prietenul i-a trimis o scurta scrisoare: "Am o mare admiratie pentru scriitor, dar nu pot spune acelasi lucru fata de caracterul tau." Daudet a raspuns cu o telegrama: "Pentru mine este invers."
Foto: britannica.com
