Alaturi de opt tineri actori, de scenografa Adriana Grand si de echipa entuziasta a Nationalului clujean implicata in acest proiect, Andrei Serban construieste un eveniment care, cu siguranta, va avea ecouri ample nu numai in spatiul cultural local. Clujul cultural are nevoie de prezenta lui Serban, artist din stirpea celor nonconformisti, care pune mereu sub semnul intrebarii adevarurile unanim acceptate, uzate uneori pana la cliseu. Profesorul Ion Vartic, directorul Teatrului National din Cluj, intr-un interviu difuzat la Radio Romania Cultural, in emisiunea "Carul lui Tespis" (noiembrie 2004), formula drept o directie a programului estetic teatral, pe care dorea sa-l dezvolte, punerea in acord a optiunilor repertoriale cu sensibilitatea culturala contemporana, cu expresivitatea teatrala actuala; mai puncta atunci implicarea trupei in diverse ateliere care sa le permita actorilor mentinerea intr-o forma profesionala adecvata performantei. Work-shop-ul sustinut in teatru de Andrei Serban, in iunie 2005, si montarea spectacolului Purificare de Sarah Kane sunt evenimente care concretizeaza strategia manageriala si fac parte din categoria celor pe care acest teatru e necesar sa le aduca in fata publicului. O forta atat de cruda incat devine poezie
Despre Sarah Kane, Andrei Serban - recunoscut pentru modul foarte strict in care alege rarele texte de dramaturgie contemporana montate - afirma: "Are o forta atat de cruda incat devine poezie si metafizica. Gasesc in piesele ei o sinceritate, un adevar, o onestitate a scriiturii care sunt socante, care deranjeaza - sunt inacceptate de conventie - si care intra in adancurile profunde ale subconstientului devenind misterioase. Scrisul ei are o forta salbatica, o cruzime aproape primitiva, care o apropie de tragedia antica; montand la Nationalul din Cluj Purificare, nu fac decat sa revin la munca facuta cu tragedia greaca, desi piesa este foarte contemporana. Are multe referinte si la textele clasice elisabetane, desi este atat de actuala". Tema centrala pe care Andrei Serban o dezvolta in spectacol este cea a conditionarii ontologice a omului de iubire, aspiratie si tentatie (ispita) in egala masura; acest raport este explorat de regizor impreuna cu grupul de actori implicati total in demersul artistic, cautarile lor comune conducand la un climat de creatie favorabil performantei.
Am avut privilegiul - ca si in cazul premierei cu Pescarusul, de la Teatrul National Radu Stanca, Sibiu - sa fiu prezenta la repetitii, martora la momentele fulgurante si la starea de gratie repede trecatoare, la reluari chinuitoare. Ele aveau sensul de a gasi cea mai exacta formulare a unei relatii dintre personaje, gestul si tonul cel mai armonic in context, totul intr-o atmosfera de profunda concentrare, dar care nu excludea umorul, exaltarea tinereasca si "priza directa", chiar daca prin acoperisul somptuoasei sali a teatrului se strecurau picaturi de ploaie (Atentie: la propriu!). Oare ordonatorul de credit al institutiei stie ca a face teatru presupune o stare de risc care nu trebuie accentuata prin disconfortul datorat inertiei tipice pentru administratia romaneasca, centrala sau locala.
(Dar aceasta e o alta discutie: poate o vom purta inca si inca o data, iar odata se va rezolva.) In spatiul concentrationar al salonului de psihiatrie, "Cine sunt?", "Care este identitatea mea adevarata?", intrebarile pe care premiera lui Andrei Serban, Purificare, le adreseaza direct spectatorilor trec dincolo de scena si devin atat de personale incat fiecare trebuie sa-si gaseasca propriul raspuns - pasaportul catre taramul de dincolo. In zilele acestea cand razboiul din Orientul Apropiat ne arata atrocitatea ca exercitiu zilnic, cand minciuna si nerusinarea oamenilor politici nu cunosc limite si e fapt banal, cand scandalul politic si financiar se dilata labartat, este necesara o purificare. Ea poate incepe si prin teatru. Spectacolul "Purificare", dupa tragedia greaca Andrei Serban, despre spectacol: "O cruzime aproape primitiva, care o apropie de tragedia antica" l "Revin la munca facuta cu tragedia greaca" l Dramaturgul englez Sarah Kane a starnit un imens scandal in lumea teatrala britanica prin atrocitatea limbajului si situatii lor - Scene de viol, canibalism, droguri, la limita suportabilului - Teatru al experientelor-limita - Replica-cheie: "Iubeste-ma sau omoara-ma!" - Andrei Serban lucreaza cu opt tineri actori, in sceonografia Adrianei Grand - Prin acoperisul teatrului ploua in sala de repetitii.
Un dramaturg si un regizor pentru nelinistea noastra Sarah Kane, unul dintre cei mai talentati dramaturgi englezi ai ultimilor ani, a debutat la Royal Court Theatre, Londra, in ianuarie 1995, cu Blested, montare care a starnit, poate, cea mai mare controversa in lumea teatrala britanica a timpului, un adevarat scandal, datorita situatiilor dramatice care ating atrocitatea - scene de viol, canibalism, consum de droguri - si a limbajului teatral violent, la limita suportabilitatii. In ciuda criticilor severe formulate de unii oameni de teatru, Sarah Kane isi urmeaza drumul, iar textele ulterioare, Phaedra's Love, Skin (scenariu pentru film de televiziune), Cleansed, Crave, Psychoses 4:48, vor confirma vocatia autentica pentru teatru a autoarei si sensibilitatea ei artistica, impunandu-se categoric printr-un teatru al experientelor-limita, neconventional. Sarah Kane isi declara filiatia estetica si influentele din opera lui Samuel Beckett, Howard Brenton, Harold Pinter, Georg Buchner.
De altfel, creatia sa restransa (cinci piese, un scenariu de film, cateva monoloage, prezenta pe scena ca regizor si actor), fatalmente, de sinuciderea din 1999, nu a impiedicat traducerile si montarile numeroase (Germania, Italia, Suedia, Franta, Grecia, Canada, Portugalia), recunoasterea si chiar studiile consacrate, dintre care se remarca un volum, Love Me or Kill Me - Sarah Kane and Theatre Extremes, de Graham Saunders (Manchester, 2002). "Iubeste-ma sau omoara-ma" este replica cea mai violenta, dar si expresia pura a nevoii de afectiune esentiala pentru orice fiinta omeneasca, replica lui Grace, unul dintre personajele din Purificare.Un articol de Crenguta Manea
