Cei despre care isi aminteste Petre Stoica sunt (in ordine) Tudor Vianu, Dimitrie Stelaru, A.E. Baconsky, Ion Vinea, Adrian Maniu, Mihail Sadoveanu, Ion Marin Sadoveanu, Marin Preda, Teodor Mazilu. Si ar fi interesant un sondaj care sa arate cate dintre aceste nume, atat de importante atunci, mai sunt astazi cunoscute macar unui potential cititor mediu, obisnuit, fara pasiuni de arheologie literara si inclinare spre trecut. Sunt pagini pline de caldura, nostalgie, cu tuse de umor si uneori putina tristete, de o eleganta stilistica ce poate fi numita pe drept cuvant ca poetica, sunt portrete ale unor oameni care au purtat un nume celebru in epoca si mai tarziu, dar care dincolo de imagine, coperta si prestigiu au avut dramele, bucuriile, colectiile, fericirile, ispitele, esecurile si prietenii lor. Iar dupa o istorie literara scrisa cu nerv, talent si intuitie de povestas care stie ce sa aleaga si cum sa spuna pentru a nu plictisi de ce sa nu te bucuri si de un jurnal "rural" cu totul altfel, plin de figuri simpatice si nu prea, intamplari aparent anodine dar frumoase, fapturi si vreme, culori si mirosuri, carti citite departe de oras si pagini scrise intr-o liniste de inceput de lume. Cum ar vedea viata la tara un mare poet? Cam asa.
Petre Stoica, Amintirile unui fost corector. Insemnarile cultivatorului de marar, editura Humanitas, 2019