Ce cred europenii despre americani "O iubesc sau o urasc" Pusa asa, intrebarea poate suna stupid. Documentarul "Antiamericanii", difuzat in premiera saptamana trecuta pe canalul PBS, sugereaza insa ca raspunsul corect e "Amandoua".
Europenii au o relatie ambivalenta de tip "love-hate", de dispret si admiratie in acelasi timp. Documentarul ia in discutie sentimentele fata de Lumea Noua dupa evenimentele din 11 septembrie, echipa celor trei regizori Louis Alvarez, Andrew Kolker si Peter Odabasian traversand Irlanda, Franta, Polonia si Marea Britanie ca sa afle niste raspunsuri. Documentarul incepe in crasmele din Dublin, la petrecerea de Leviathan, unde lumea dezbate, infierbantata de alcool, situatia politica a lumii; un participant care le ia apararea americanilor este ingropat sub obscenitati furioase : razboiul din Irak este o greseala. Istoricul american de origine britanica Tony Judt a observat ca in anii din urma politica riscata a administratiei Bush a amplificat temerile europenilor, schimband negativ o perceptie mai favorabila; "e ca si cum europenii ne-ar spune: "La naiba, faceti tot felul de prostii care ameninta sa distruga lumea.
Am vrea sa avem ceva de spus in deciziile politice de la voi din tara. Daca am putea vota in locul vostru, nu am mai alege presedinti asa de prosti". In Anglia, perspectiva e ceva mai blanda, dar in linia condescendentei: la o petrecere pretentioasa din Londra, o doamna englezoaica explica: "Americanii sunt o natiune care s-a nascut din barbari, au sarit peste civilizatie si au intrat direct in declin". Jurnalistul britanic Will Self isi acuza insa concetatenii de ipocrizie: "Vorbesc despre cultura americana cu un mare dispret, chiar daca o consuma cu nesfarsita lacomie"."Francezii detin imperiul invidiei". In Franta, probabil locul celui mai galagios antiamericanism de pe batranul continent, sunt vizitate studiourile unde se toarna "Les Guignols de l'Info", o emisiune satirica in care sunt comentate stirile zilei, prin intermediul unor marionete gigantice reprezentand figuri politice. America este reprezentata printr-o serie de duplicate ale lui Silvester Stallone, "Les Slys" simbol satiric al puterii militare, economice si chiar religioase a SUA. In alta parte, echipa americana asista la una din sedintele uneia din cele 19 comisii ale Ministerului Culturii, mai exact cea care se ocupa de gasirea unor cuvinte frantuzesti pentru termenii de origine engleza: cum reuniunea e despre cuvintele legate de masini, un participant denunta caustic cat de barbar e termenul "airbag". Intr-un sat francez, o femeie isi aminteste, ultragiata, o excursie la Chicago, cand a intalnit "cei mai grasi oameni vazuti vreodata Ai fi putut sa faci concurs de calarie pe fundurile lor enorme". Oricum : observa realizatorii documentarului :, cand francezii se plang despre invazia americanismului in toate domeniile vietii, de la bucatarie la vocabular, ei par sa se lamenteze de fapt despre pierderea prestigiului si puterii Frantei in lume.
Pentru ca Franta coboara ca influenta pe scena lumii, in timp ce SUA urca, antropologul cultural G. Clotaire e indreptatit sa observe ca "americanii sunt dusmanul ideal", ideea cu care Pascal Bruckner e de acord, "faptul ca americanii sunt urati, inseamna ca ei conteaza". Ceea ce-l face pe Andrew Kolker, unul dintre cei trei regizori, sa exclame: "Francezii detin imperiul invidiei". Polonezii sunt fani ai americanilor. O atitudine fundamental diferita fata de America este descoperita in Polonia. Suferind intai, de pe urma ocupatiei naziste, apoi a sovieticilor, polonezii par acum infinit mai entuziasmati decat francezii sau englezii de dominatia culturala a Statelor Unite. Documentarul surprinde imagini de la un mare festival polonez de muzica country, cu o multime impresionanta de oameni, purtand cizme si palarii de cowboy, fluturand stegulete americane. Pentru generatii intregi de fani ai muzicii country, imaginea idealizata a SUA s-a confundat cu libertatea. Michael Lonstar, un cantaret polonez de muzica country, isi aminteste cum asculta, cu urechea lipita de difuzoare, Ernest Tubb la radioul Vocea Americii, un destin tipic pentru un baiat crescand dincolo de Cortina de Fier. Ceea ce-i face pe realizatori sa exclame ca, daca n-ar fi fost accentul sau spelling-urile ciudate ca "piknik" sau "hod dog", ai fi putut sa crezi ca te afli la un festival texan. Polonezii vorbesc despre SUA ca despre o ruda bogata, dar distanta: dragoste, spun realizatorii documentarului, dar cu o nuanta distincta de insecuritate nevrotica - problemele vin, ca in toate tarile Europei de Est, din restrictiile in obtinerea vizei. Unul din mesajele filmului e ca "europenilor le place sa-i critice pe americani, dar in acelasi timp nu isi pot lua ochii de la ei. In toate domeniile dai de americani : politic, economic, cultural Americanii sunt gorila de 800 pounds din vietile europenilor", conchid realizatorii.
