Camera de zi, numita living sau salon, a aparut ca un un element nou fata de ceea ce reprezenta o casa tipica. Familiile instarite dispuneau de o incapere unde se puteau reuni cu oaspetii pentru a discuta, termenul salon fiind des intalnit si provenind de la salon din franceză, reprezentand un spatiu destinat conversatiilor.
Salonul si-l puteau permite doar cei foarte avuti, fiind considerat un lux si insemnand o camera speciala folosita doar în zilele de duminică sau cu prilejul unor ocazii, dotata cu cel mai rafinat mobilier si cu obiecte de arta dintre cele mai frumoase.
De la inceput living room-ul a fost dotat cu canapele, fotolii, scaune pentru familie si oaspeti in scopul de a se reuni si a conversa. O functie similara cu a incaperii pe care o aveau si predecesorii, dar care nu era inca atat de formala. Multe dintre livinguri aveau un camin care chiar daca nu era intotdeauna functional era locul care aduna in preajma lui familia impreuna cu oaspetii.
In anii '20 camera de zi a trecut printr-o usoara tranzitie, transformandu-se dintr-un spatiu formal intr-un loc in care te puteai reuni pentru a juca carti ori alte jocuri populare si multe familii au optat pentru un mobilier mai putin formal, introducand in acest spatiu si mese de joc sau au inclus un fonograf atat ca decor cat si pentru divertisment pina cand a aparut radioul.
In anii ’30 apareau tendintele Art Deco, dar avand in vedere ca noul stil era destul de diferit fata de pina atunci, numai persoanele instarite si-au perimis sa schimbe infatisarea incaperilor si sa adopte stilul art deco in intregime. Cei care nu isi puteau permite se indreptau doar catre cateva elemente, adaugand finisaje metalice sau suprafete cat mai lucioase si doar cateva accesorii.
In privinta aparatelor radio, acestea au fost repede inlocuite cu televizorul care a devenit elementul central, astfel incat camera de zi a devenit chiar camera TV.
