Aurel Maria Baros, debutul "in forta" al unui scriitor are o aura anume care se pastreaza in timp. Esti unul dintre prozatorii care au debutat foarte bine.
Romanul cu care am debutat, "Pamantul ne rabda pe toti", a aparut la Editura Cartea Romaneasca in 1986, dupa patru-cinci ani de asteptare. Critica a primit foarte bine cartea, care s-a dovedit si un succes de librarie. Imi amintesc ca au scris despre ea si tinerii scriitori din vremea aceea, Grosan, Buduca, Holban, Cristian Teodorescu... Pe atunci se purtau, de nevoie, debuturile colective. Dar, cum refuzasem sa fac parte din Desant '83, o antologie a tinerilor prozatori...
Alcatuita de Ov. S. Crohmalniceanu si care a facut de altfel istorie.
Am reusit sa debutez in cele din urma de unul singur, ceva mai tarziu, este adevarat, cu un roman tiparit in treizeci de mii de exemplare - un tiraj foarte mare pentru prima carte... Initial, si romanul era ceva mai voluminos, am pierdut vreo 90 de pagini dactilo, insa tot au ramas 420...
Tiraje incredibile azi. Ce a urmat?
Pe la inceputul anilor '90, Cartea Romaneasca a reusit sa recupereze cateva dintre manuscrisele retinute de cenzura; printre ele, si pe cel al romanului meu ,,Calea dragostei si-a mortii peste care treci o data". Aceasta carte figura in planul editorial inca din 1988, insa publicarea ei fusese amanata din motive usor de inteles, obisnuite la vremea aceea: cei de la cenzura solicitasera "efectuarea unor completari"... Cum eu nu am fost de acord, romanul n-a aparut. Si nici editura nu m-a fortat in nici un fel sa modific cartea; mai mult, a mentinut-o in plan trei ani succesiv, prezentand-o cu acelasi rezumat complet fantezist pe care i-l propusesem initial, desi cunostea de-acum foarte bine continutul ei...
"Rezumat fantezist"?
Afirmam ca volumul va prezenta binefacerile cooperativizarii incheiate in anii '60, formarea omului nou s.a.m.d., cand, de fapt, actiunea cartii se termina, ca si in primul roman, in ziua de 23 august 1944... Alte solutii, nu prea existau... Dupa '89, au fost niste vremuri eroice pentru productia de carte! Se vorbeste si astazi despre tirajele fabuloase de atunci... Ancheta de piata pentru difuzarea romanului meu a condus la un tiraj imens (cu sase cifre), ceea ce, se intelege, nici un tanar scriitor de la noi nu visa! Editura avea posibilitatea sa realizeze doar cateva zeci de mii de exemplare, iar eu n-am rezistat tentatiei si am tiparit un nou tiraj. Dar, in mod firesc, intelegerea pe care o ai cu editorul tau, chiar daca nu este scrisa, trebuie respectata. Asa s-a si intamplat. Cartea Romaneasca si-a vandut tirajul in cateva zile iar eu, imediat dupa aceea... Mult mai tarziu, alte edituri, printre care Paralela 45, de exemplu, mi-au solicitat aceasta carte, impreuna cu romanul Pamantul ne rabda pe toti. Dar n-am vrut sa le mai reeditez, cel putin pentru un timp. Acum, la peste douazeci de ani de cand le-am scris, m-as bucura sa le vad din nou in librarii.
Nu publici o noua carte?
Am lucrat multa vreme la un roman intitulat Vortex. L-am scris cu multa placere. In vara trecuta insa, am discutat despre el cu un foarte tanar scriitor... Imi pare rau, dar nu-i voi da numele... "Romanul asta ar putea fi publicat de oricare dintre primele trei edituri din tara si ar avea o vanzare foarte buna! Ai lua, probabil, si diferite premii cu el!... Dar, in Occident, un astfel de subiect nu mai este de actualitate... Si nici stilul... Oh, tinerii scriitori de astazi judeca taios...
Taios, nemilos dar, cu siguranta, si realist.
Avea totusi dreptate. Asa gandeam si eu, dar nu ma grabeam sa-mi spun aceste lucruri cu voce tare... si, de fapt, nu prea doream... nu doream deloc sa ma desprind de maniera in care scriam, de miile de fise pe care ma chinuisem sa le intocmesc atatia ani...
Printre ,,fise" poti sa descoperi o tema care sa aiba succes si in Insulele Falkland, de exemplu?
Ce sa spun, am un corp de biblioteca plin de... fise! Prin 1977, mi-am stabilit niste teme - vreo 275 - si am adunat dosare peste dosare... Aceste teme aveau si ele, fiecare, de la patru pana la 18 subteme. Ideea era sa-mi constitui o documentatie serioasa. Astazi, acest lucru este rizibil, nu?!..
Nu stiu cat de rizibil, dar in orice caz, ,,prea realist" si asta
Asa am si scris, intr-un stil realist, cele doua romane despre care am vorbit, ducandu-mi personajele pana la Stalingrad si inapoi. Cei care au fost pe front - si am discutat cu multi dupa aparitia cartii - erau convinsi ca am luptat acolo. Fisele imi erau, asadar, indispensabile. Dar, dupa '89, tot materialul documentar adunat a devenit inutil...
Sa inteleg ca ai facut o schimbare radicala de stil?
Am pornit intr-o alta aventura... Titlul romanului este Madame Poulaga. De la sfarsitul lunii martie scriu insa, concomitent, si la un roman in care vorbesc, intre altele, si despre tinerii jurnalisti si scriitori de la noi: "O femeie buna sa-ti zbori creierii..."
Iti ,,zbori creierii" citind literatura care vine din Occident?
Sigur, am citit romanele celebre din Occident publicate in ultimii ani.
Pentru noi, problema ramane aceeasi: literatura romana nu poate sa iasa deocamdata, decat cu greu, dintre granitele tarii. Dar, literatura romana trebuie sa se schimbe din interior: nu putem cuceri piata de carte cu ceea ce se scrie acum, aici. Incremeniti in autarhie... Iar literatura romana va ramane, in strainatate, asa cum este astazi: "largement inconnue"...
Dar ,,clasamentele" noastre pentru care s-au consumat orgolii si energii, chiar nu pot convinge?
Europa nu tine, nu va tine niciodata cont de clasificarile de la noi... Europa - nu spun nici o noutate - va tine seama doar de vocile pe care le "va auzi" ea... E simplu si neplacut pentru unii, nedrept, poate: esti tradus in Franta, Anglia, Spania?... In Germania?... Atunci existi!...
Din pacate, chiar si cei tradusi, nu sunt deocamdata auziti. Dar aici, la noi, lucrurile stau pe ,,roze"?
Nicidecum: de exemplu, un roman foarte bine primit de critica si de public anul trecut, n-a mai fost nominalizat pentru un premiu, fiindca a fost preferata cartea unei persoane care conduce o publicatie...
Ce ti se pare important in momentul de fata?
Mult mai important este ca tanara generatie sa-si urmeze nestingherita drumul - izolandu-i pe cei care se prefac ca-i apartin, dar care, in fapt, fiind absorbiti de propria publicitate, nu construiesc nimic pentru ea. Eliberandu-se de noxe. Sa faca parte din programe, romanesti sau straine - dupa cum simte ca este cazul -, care promoveaza literatura... Este necesar sa fii puternic si acasa la tine, si in lume... Si sper ca, in scurt timp, ei vor oferi literaturii romane sansa de-a se face cunoscuta cu adevarat in intreaga lume!
