Comanda venea din partea celebrei Sarah Bernhardt, actrita a carei popularitate in spatiul european depasise orice asteptari, si dintre toti desenatorii angajati la Lemercier unul singur se gasea atunci in atelier. Un tanar ceh, care nu mai realizase pana atunci vreo comanda importanta, insa avea de aceasta data sa realizeze primul sau afis important. Un gen nou poate pentru Mucha, dar abordat intr-o maniera originala, profund personala, pentru ca afisul pentru spectacolul Gismonda a devenit in scurta vreme chiar mai cunoscut decat piesa in sine.
Totul avea sa se schimbe pentru Alphonse Mucha. Nu mai era doar un alt angajat, ci "vedeta" micii companii, care semnase si un contract pe sase ani cu Sarah Bernhardt. Si daca pana atunci afisul era un gen tot mai popular, si strazile pariziene erau tapetate cu tot felul de creatii, mai mult sau mai putin inspirate, in buna masura Mucha a fost cel care a adus arta afisului la un cu totul alt nivel.
Nu mai era doar o forma comerciala si un produs de serie, tanarul pictor demonstrase ca poate fi mai mult decat atat, ceea ce a adus afisului si mai multa popularitate, dar si respectul pe care il merita. In scurta vreme, incepand din 1895, Mucha a fost pur si simplu asaltat de comenzi, pentru ca magazinele, firmele, localurile realizau ca este cea mai buna (si cea mai accesibila) forma de publicitate atunci. Nestle, Moet & Chandon, Champenois sunt doar cateva dintre marile nume pentru care avea sa lucreze Mucha, in stilul repede admirat, invidiat si chiar imitat, artele decorative incepeau o noua epoca a istoriei lor, si afisul, altadata banal si usor de ignorat, era foarte apreciat de lumea mondena si mai ales in cercurile colectionarilor. Si un nou curent, Art Nouveau, isi facea o triumfatoare intrare in lumea artistica europeana, si in ciuda faptului ca era asociat noii tendinte (si asa avea sa ramana) Mucha nu a considerat niciodata ca face cu adevarat parte din Art Nouveau. Prefera, asa cum o faceau admiratorii sai, sa isi numeasca stilul profund original "stilul Mucha".
Dar pe langa afisul clasic, text si imagine, Mucha avea sa se bucure de succes intr-un gen inrudit, asa numitele "panneaux decoratifs", afise fara text, doar imagine, care nu mai serveau drept reclame pentru un produs sau un local si care aveau sa ii aduca celebritate prin maniera profund originala si memorabila in care erau realizate. Tehnic, totul se schimbase in domeniul afisului. Se tiparea mai repede, mai bine si mai ales mai ieftin, iar acest noi creatii erau accesibile ca pret si usor de reprodus in oricate exemplare.
O creatie semnata Mucha putea ajunge astfel oriunde, era accesibila publicului larg si nu doar celor privilegiati, era arta decorativa ce putea sa ajunga oriunde. Prima serie a fost cea a Anotimpurilor, realizata in 1896, succesul a fost instantaneu, fiind urmata de altele dedicate Florilor (1898), Artelor (1898) sau Pietrelor Pretioase (1900). Interesant a fost ca insusi Mucha a recunoscut adesea ca este incantat tocmai de aceasta "democratizare" a operelor sale, usor de cumparat de oricine, fara sa mai fie rezervate doar unei elite privilegiate.
Alphonse Mucha a produs o adevarat revolutie in istoria afisului publicitar, transformandu-l dintr-un produs de serie, adesea tipator si pur comercial, intr-o opera de arta si ulterior intr-un gen care s-a bucurat de o remarcabila popularitate, iar artistul cu origini cehe a devenit un maestru si un model pentru noile generatii.
Artistul ceh s-a nascut in sudul Moraviei, in orasul Ivancice in 1860 si s-a mutat la Paris in 1887. Orasul natal, cu statutul de oras regal, l-a format in anii copilariei si tineretii.
Praga, Piata Orasului Vechi
artLine.ro