Prozatoarea romanca Alice Botez s-a nascut pe 22 septembrie 1914 la Slatina, in judetul Olt, ca fiica a lui Constantin si a Elenei Botez, primind la nastere prenumele Alisa. Familia se muta de la Slatina la Bucuresti, oras in care viitoarea scriitoare va urma cursurile Liceului „Regina Maria” si cele ale Facultatii de Litere si Filosofie din cadrul Universitatii Bucuresti.
A studiat logica si filosofia, obtinand diploma de licenta in 1938 cu teza intitulata “Structura”. Cateva fragmente din aceasta lucrare au fost publicate in 1942 in primul numar al revistei “Izvoare de filosofie”, o culegere de texte si de studii filosofice, ingrijita de Mircea Vulcanescu, de Constantin Noica si de C. Floru.
Dupa absolvirea studiilor, Alice Botez desfasoara o activitate didactica in cadrul Catedrei de logica a Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti, iar dupa razboi functioneaza timp de doisprezece ani ca profesoara de matematica si de fizica. De asemenea, la inceputul anilor '50 se angajeaza bibliograf la Biblioteca Centrala de Stat, activitate pe care o desfasoara pana la pensie.
Alice Botez a debutat publicistic in 1937, urmnad ca la sfarsitul anului 1940 sa tina cronica literara a revistei Vremea. In aceasta revista publica in 1944 nuvela fantastica “Asasinatul din Padurea Strambei Disperari”. Editorial a debutat tarziu, in 1968, cu romanul “Iarna Fimbul”. A urmat romanul poetic “Padurea si trei zile” (1970), poemul dramatic “Dioptrele sau Dialog la zidul caucazian” (1975), romanul isroric “Emisfera de dor” (1979), parabola “Eclipsa” (1979), povestirea “Insula alba” (1984) si jurnalul “Cartea realitatilor fantastice” (2001).
Pentru cele doua lucrari scrise in 1979, “Emisfera de dor” si “Eclipsa”, Alice Botez este distinsa cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. Scriitoarea se stinge din viata pe 26 octombrie 1985 si este inmormantata la Cimitirul Bellu din Bucuresti.
11 Aprilie 2013
A.I.
editor artline.ro
