Scriitorul roman Alexandru Vlahuta s-a nascut pe 5 septembrie 1858 in satul Plesesti, judetul Tutova. Isi face studiile primare si cele liceale la Barlad. Din 1879 urmeaza cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar renunta dupa un an. In perioada 1884 - 1893 activeaza ca profesor la diferite institutii de invatamant.
Alexandru Vlahuta a inceput sa scrie versuri inca din vremea liceului, pe care le publica in revista "Convorbiri literare". In anul 1879 i-a fost publicat articolul "Banul" in ziarul "Dambovita", iar un an mai tarziu ii apar in "Lyra romana" cateva poezii. A colaborat si cu alte publicatii precum: Romania libera, unde face parte si din redactie, Revista noua, Timpul, Viata romaneasca, Drapelul, Universul, Luceafarul.
In anul 1886 ii apare primul volum, "Nuvele", urmand ca in 1887 sa editeze primul volum de poezii. Au urmat alte volume, Din goana vietii in 1892, Dan (1894), Poezii vechi si noua (1894), Un an de lupta (1895), Icoane sterse (Nuvele si amintiri, 1895), In valtoare (1897) si Clipe de liniste in 1899.
Impreuna cu Alceu Urechia intemeiaza in 1893 revista "Vieata", iar cu George Cosbuc scoate in 1901 revista "Semanatorul". Alexandru Vlahuta isi semneaza opera cu numeroase pseudonime, printre care: Ada, Alecu, L.Ascar, Ave, I. Balta, Baltazar, Jehovah, Vlahul.
Scriitorului i se acorda in anul 1900 premiul "Nasturel Herescu" al Academiei Romane pentru volumul "Clipe de liniste", iar in 1919 i se decerneaza Marele Premiu al Academiei pentru volumul "Poezii" publicat in 1915.
Alexandru Vlahuta a decedat pe 19 noiembrie 1919 la Bucuresti.
Sursa foto: Wikipedia
A.I.
editor artline.ro
