Scriitor, publicist si traducator roman, Alexandru Stamatiad s-a nascut pe 9 mai 1885 la Bucuresti. A urmat cursurile Liceului „Matei Basarab" si cele ale Liceului „Sf. Gheorghe" din capitala. Devine student al Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti si obtine diploma de licenta in anul 1914.
Timp de zece ani activeaza ca professor de limba franceza la Liceul „Moise Nicoara” din Arad, urmand ca in 1928 sa revina in Bucuresti. Stamatiad a frecventat cenaclul lui Alexandru Macedonski, si a debutat in revista acestuia, Pleiada, in 1904 sub pseudonimul Adrian Alexandru.
Dupa Primul Razboi Mondial devine prim-redactor la revista Literatorul, scrie unicul numar al publicatiei „Gradina Hesperidelor", iar la Arad infiinteaza si conduce revista „Salonul literar". Realizeaza colaborari si cu alte periodice ale vremii, printer acestea numarandu-se: Vieata noua, Viata literara si artistica, Convorbiri critice, Rampa, Flacara, Sburatorul, Convorbiri literare, etc.
Primul volum, “Din trambite de aur”, ii apare in 1910. A fost urmat de Femei ciudate (1911), Doi disparuti: Iuliu Savescu - Stefan Petica ( 1915), Margaritare negre (1918), Cetatea cu portile inchise (1921), Pe drumul Damascului (1923).
Alexandru Stamatiad a realizat si traduceri din opera unor mari scriitori ca: Charles Baudelaire, Oscar Wilde, Maurice Maeterlinck, Edgar Allan Poe, Omar Khayyam, si a intocmit antologii din poezia chineza si japoneza.
Pentru volumul “Cetatea cu portile inchise” (1921) Stamatiad a fost distins cu Premiul Societatii Scriitorilor Romani, iar pentru volumele “Pe drumul Damascului” (1923), “Poezii” (1925) si “Peisagii sentimentale” (1935) a obtinut Premiul Academiei Romane. In anul 1938 i se acorda Premiul National pentru Poezie. Alexandru Stamatiad s-a stins din viata in 1956 la Bucuresti.
A.I.
editor artline.ro
