Nascut pe 23 septembrie 1872 la Iasi, prolificul scriitorul Alexandru Cazaban provenea dintr-o veche familie de origine franceza (originara din Carcassone) care se stabilise in oras pe la jumatatea secolului al XIX-lea. Bunicul din partea tatei, Francois Cazaban, a fost chiar arhitectul orasului Iasi, iar printre descendentii familiei s-au numarat actorul Jules Cazaban, sculptorul Ion Irimescu sau pianista Rodica Sutu. In ciuda dificultatilor financiare si mai ales a firii nestatornice, care il va face mai tarziu sa prefere boema si cafeneaua, Al. Cazaban va urma Liceul National din orasul natal, apoi va fi pentru doi ani student la Arhitectura in Bucuresti, abandonand in cele din urma cursurile. De altfel va schimba mai multe slujbe in decursul vietii, fiind desenator tehnic, corector in presa vremii (unde va si publica mai tarziu numeroase schite si povestiri), functionar, inspector de vanatoare, a lucrat intr-un minister la fel ca si alti confrati de generatie, a fost pentru o vreme invatator in mediul rural si chiar agent veterinar. Va debuta in anul 1895 in revista editata de Anton Bacalbasa, ”Mos Teaca”, facandu-se repede remarcat ca un interesant umorist, pasionat de proza scurta. La randul sau va edita diverse publicatii, precum revista umoristica ”Bolta rece” (pe care o si scrie integral) in 1899 si alaturi de Rudolf Sutu va publica in anii Primului Razboi Mondial, in refugiu, cotidianul iesean ”Dusmanul”, in care va ataca vehement ocupantul german. Este un prolific scriitor si jurnalist, ii vom intalni semnatura in majoritatea publicatiilor umoristice ale vremii, dar si in ziare ca Adevarul, Dimineata, Capitala, Universul, in mici reviste de provincie sau in cunoscute titluri din viata literara, pentru ca in 1903 sa debuteze si in volum cu ”Incurca-lume”,titlu care va fi urmat de alte aproximativ 20, primite cu reticente de majoritatea criticilor din epoca, Cazaban fiind privit mai curand ca un foiletonist decat ca un veritabil scriitor. Nu s-a limitat la proza scurta (in ciuda inegalitatii valorice de la un volum la altul partea cea mai interesanta a carierei sale) ci nu ezita sa semneze traduceri, un roman publicat in 1924 sub titlul Un om suparator, dramaturgie, evocari, este adesea prezent in presa postbelica unde ii apar evocari, amintiri, interviuri.
Are totusi succes de public si ii atrage mai ales pe tineri de cate ori este prezent in cafenea (unde este o aparitie deja obisnuita) prin prezenta, spirit si umor, chiar daca uneori glumele sale supara. Nu ezita sa ii ironizeze si chiar sa ii atace verbal sau in scris pe autori mai cunoscuti si mai apreciati de critica, pare sa fie cel putin in primele decenii ale secolului trecut omniprezent in presa vremii, va fi la un moment dat si membru in Consiliul de administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune si a lucrat ca sef de birou in cadrul Directiunii Generale a Artelor din Ministerul Culturii si Artelor. Casatorit cu Elena I Kovalsky, Al. Cazaban a avut o fiica, Matilda. Publica ultimul sau volum de proza scurta in 1961 cu titlul Destept baiat!.
Moare pe 24 mai 1966 in Bucuresti.
Foto: wikipedia.org
