 | "Cititorule, ai in fata o carte ciudata. In ea, autorul - deghizat, foarte transparent, in straiele lui Robinson - isii spune la-nceput ca nu crede in ideea unei carti, ci mai curand in materialitatea unui cufar, in care se -nghesuie - la gramada - scrieri si amintiri. Acest eseu introductiv se numeste, asa cum ai vazut, "Dietetica lui Robinson" (o trimitere, fireste, la "Etica lui Robinson" - unul dintre capitolele cartii lui Andrei Plesu, Minima moralia) si spune ca, de fapt, trebuie sa renunti - la ideea unei carti, la textele care ar compune-o etc. Dar mai spune si ca nu poti renunta la amintiri. Or, textele scrise sunt amintiri! Iar textele-amintiri care stau la originea eseului introductiv sunt cuprinse, si ele, ca o addenda - sau o captuseala a cufarului. |
Numai ca intreaga carte se numeste "Dietetica lui Robinson"! Ceea ce vine dupa contrazice ceea ce a fost inainte. Pentru ca "ceea ce vine dupa" aduna, destul de constiincios, mai tot ce a scris autorul-Robinson dupa 1990 - sau ce-ti aminteste ca a scris. Mai mult: dupa ce a pledat pentru vraiste si hazard, autorul nostru si-a batut capul sa gaseasca "reguli de compozitie" a cartii: capitole, subcapitole, "rime". in amestecul eteroclit al amintirilor, el a pus ordine. Or, tot el spune ca nu exista nimic mai trist decat a-ti ordona amintirile.
Ce este, pana la urma, aceasta carte? Probabil, nimic altceva decat autoportretul unui om atat de vanitos incat nu a crezut ca trebuie sa produci un volum ca sa ai idei. Este un compromis intre un cufar si-o carte. intre amintiri si scris. intre "insula personala" si corabia care te-aduce inapoi, pentru a povesti altora cum arata aceasta insula. Este dilema fundamentala a oricarui autor: a scrie - sau a tacea.
Cititi-o, daca va face placere. Dar nu uitati ca, in spatele fiecarui cuvant, exista o insula grea de taceri."
Autorul
Alex. Leo Serban, Dietetica lui Robinson, Editura Curtea Veche, Colectia Actual, Bucuresti, 2006, Pret 30 Ron
