"Protejarea poporului - ca numar, ca sanatate spirituala si fizica -
reprezinta cea mai inalta dintre misiunile de stat"
Pe 27 mai 1994 fosta URSS traia un moment istoric, prin intoarcerea in
tara natala a celebrului disident Aleksandr Soljenitin, dupa 20 de ani de
exil. Avionul care il transporta a aterizat la Magadan, unde scriitorul
era asteptat de peste 2000 de oameni. Laureatul premiului Nobel, atunci in
varsta de 75 de ani, a adus in omagiu zecilor de milioane de victime ale
stalinismului, subliniind ca nu trebuie uitate nici victimele, dar nici
calaii.
Scriitorul era insotit de sotia sa, Natalia si de cel mai tanar dintre
fiii sai, in varsta de douazeci de ani. Rusia pe care a redescoperit-o
Soljenitin era poate mai democratica decat inainte, dar sfasiata de
probleme economice, somaj. Chiar daca scriitorul anuntase ca rolul sau va
fi doar moral, fara o implicare politica directa, multi rusi au sperat ca
faimosul anti-comunist nu va intarzia sa faca ceva si pentru Rusia. Presa
vremii l-a primit cu sentimente amestecate, unele ziare afirmand ca
Soljenitin traieste inca in trecut, fara sa inteleaga situatia actuala a
Rusiei si a Occidentului.
Aleksandr Soljenitin, unul dintre cei mai importanti scriitori ai
secolului XX, s-a nascut pe 11 decembrie 1918 si avea sa primeasca in 1970
Premiul Nobel pentru literatura, dar refuza sa se duca la Stockholm de
teama ca nu i se va mai permite sa se intoarca in tara. Din 1997 este
membru activ al Academiei Ruse de Stiinte.
Initial Soljenitin a studiat matematica si fizica la Universitatea din
Rostov, terminandu-si studiile chiar la inceputul razboiului. A luptat
trei ani in armata sovietica, ajungand la gradul de capitan de artilerie.
A fost arestat pe 9 februarie 1945 pentru scrisori trimise unui prieten -
si interceptate de cenzura -in care facea mai multe remarci critice la
adresa lui Stalin. Condamnat la opt ani de munca silnica, urmati de trei
ani de exil, Soljenitin a petrecut perioada condamnarii in diverse lagare.
In 1952 s-a imbolnavit de cancer si a fost tratat cu succes in 1954 la un
spital din Taskent, uluindu-i pe medici.
In timpul perioadei Hrusciov a fost reabilitat. S-a stabilit in Rjasan, a
predat matematica si a inceput sa scrie. Nuvela "O zi din viata lui Ivan
Denisovici" l-a facut cunoscut in intreaga lume. Dupa 1966 cartile sale
nu aveau sa mai fie publicate in URSS pret de decenii. Conflictul cu
autoritatile atrage implicarea confratilor de bresla, marele scriitor
Mihail Solohov cernd sa i se interzica sa mai scrie!
Conflictul dintre regimul comunist si Soljenitin a izbucnit mai ales dupa
ce acesta a trimis o scrisoare organizatorilor celui de al IV-lea Congres
National al Scriitorilor Sovietici, din mai 1967, in care cerea abolirea
cenzurii, reabilitarea unor scriitori si recuperarea manuscriselor si
documentelor sale, confiscate in 1965.
Dupa ce reuseste sa publice in strainatate "Primul cerc" (1968),
"Pavilionul cancerosilor" (1968-69) si primeaste in 1970 Premiul Nobel
pentru literatura, tensiunile cresc. Dupa mai multe scrisori deschise si
declaratii facute de Soljenitin, dar mai ales dupa publicarea volumului
Arhipelagul Gulag in 1971, guvernul sovietic il expulzeaza pe scriitor
in februarie 1974.
Soljenitin se stabileste initial in Elvetia, impreuna cu familia, iar din
1976 se muta in SUA. Continua sa publice si sa critice comunismul, iar in
scurt timp influenta sa morala si intelectuala este covarsitoare, jucand
mai tarziu un rol important in prabusirea sistemului comunist din Europa
de Est si Rusia.
In 1989 Arhipelagul Gulag incepe sa fie publicat in serial in revista
literara Novy Mir, iar in 1990 scriitorul redobandeste cetatenia rusa.
Dupa intoarcerea in tara natala continua sa scrie si sa publice
(Chestiunea rusa la sfarsitul secolului XX), avand un rol in viata
politica din Rusia. Acesta spunea de curand: "Protejarea poporului - ca
numar, ca sanatate spirituala si fizica -reprezinta cea mai inalta dintre
misiunile de stat".
27 mai 2006
