Alba-neagra cu Sala Palatului
Totul e relativ. Ai-a insusit acest verdict si ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu. Fiindca inaltul oficial nu doreste sa contrazica legile fizicii si ale firii, face, zilele acestea, o demonstratie de virtuozitate. Adica dovedeste natiunii ca si cuvantul dat, termenele-limita si alte maruntisuri asemenea se supun relativitatii.
Epopeea Salii Palatului continua. Mai intai, s-a vorbit despre inchiderea ei, pentru doi ani, si reparatii capitale, incepand cu 24 septembrie, adica a doua zi dupa terminarea editiei 2007 a Festivalului `George Enescu`. L-am fi crezut, daca, in acelasi timp, stalpii de afisaj din Bucuresti nu s-ar fi umplut de postere care anuntau doua spectacole gazduite in acelasi spatiu, pe 28 si 29 septembrie. Sesizat in legatura cu inadvertentele intre declaratiile sale si realitatea cruda, domnul Iorgulescu a promis ca se intereseaza si, fireste, ia si masuri.
La cateva zile dupa publicarea, in ziarul nostru, a unui articol care prezenta respectiva stare de fapt, Ministerul Culturii si Cultelor transmitea un comunicat prin care se delimita drastic de organizarea respectivelor reprezentatii si cerea anularea acestora. In plus, intr-o convorbire telefonica, ministrul Iorgulescu a nuantat prorocirea referitoare la 24 septembrie, spunand ca, daca nu se obtin aprobari de la Primaria Municipiului in timp util, Sala Palatului ar putea ramane functionala pana, cel tarziu, la 1 octombrie.
L-am crezut si de data asta. Intreaga suflare melomana a patriei a fost gata sa mai suporte o amanare de cateva zile, sperand ca, macar de la inceputul lui octombrie, spatiul acesta, cu atatea hibe, va intra intr-un profund proces de transformare. Pentru ca macar editia 2009 a Festivalului Enescu sa aiba parte de o sala cum ar merita.
Numai ca sperantele au fost spulberate odata cu aparitia unui alt comunicat de presa, care anunta venirea, in premiera pentru Romania, la Bucuresti, a trupei americane Pink Martini. Data concertului, 27 octombrie. Locul de desfasurare - cum altfel - Sala Palatului. Intre furie si frustrare, amatorii de show-uri cu acustica onorabila asteptau un semn de la acelasi ministru Iorgulescu. N-a intarziat. Ieri, seful Culturii anunta, cu indreptatita mandrie, inaugurarea noii scene a Salii Palatului, pentru vinerea aceasta.
Pentru ca este adeptul transparentei, ministrul va face gestul solemn in prezenta presei. Domnul Iorgulescu a mai facut o precizare. Sala Palatului va fi inchisa, pentru `liftingul` dramatic pe care il necesita, la finele lui octombrie sau inceputul lui noiembrie. Motivul: avizele asteptate de la primarie intarzie, iar celelalte formalitati care se cer indeplinite mai inghit niste zile bune. La fix pentru ca diversi organizatori sa-si poata tine concertele si spectacolele programate aici. Asistam la un soi de alba-neagra cu Sala Palatului, unde data inchiderii dispare si apare in cu totul alt loc, cu o viteza prea mare pentru un ochi neantrenat.
Uneori, birocratia e oportuna. Ba chiar providentiala. Daca avizele ar fi fost obtinute in minimum de timp, iar hartogaraia n-ar fi durat cine stie ce, o seama de agentii si firme s-ar fi trezit ca usa Salii Palatului li se tranteste in nas. Asa, specificul romanesc, cu toate bubele lui, ii salveaza. Se naste, totusi, o intrebare: nu cumva aprobarile ar putea intarzia atat cat e necesar pentru ca alte si alte spectacole sa se consume la Sala Palatului? Ca tot e pacat de banii investiti de unii si de altii in distractia neamului.
Directorul salii povestea ca exista o multime de solicitari pentru inchiriere, pana la sfarsitul anului. Poate ca oamenii municipalitatii ar putea taragana acordarea lor, la modul elegant si generos, pana ce toata lumea isi va fi tinut spectacolele si va fi bagat banii in buzunar. Dupa cum se prezinta lucrurile, se prea poate ca luna decembrie sa-si aiba, ca in fiecare an, partea ei de entertainment la Sala Palatului. Cine pune pariu?
