"Lista laureaţilor reflectă intenţia selecţiei de a privi spre viitor", a opinat delegatul artistic al festivalului, Thierry Fremaux. "Premiind România, Mexicul şi Coreea, juriul a recompensat trei ţări dintre cele mai stimulante ale cinematografiei internaţionale în ultimii ani", a adăugat el.
Aceasta trebuia să fie o ediţie americană, dar floarea cinematografiei de peste Atlantic, foarte prezentă în competiţie, a fost cvasiabsentă în lista premierilor. La 16 ani după ce un Palme d'or i-a fost acordat filmului "Barton Fink", fraţii Ethan şi Joel Coen au plecat cu orgoliul lezat cu al lor "No country for old men", periplu însângerat al unui psihopat, favorit totuşi al criticilor, ca şi Quentin Tarantino cu "Boulevard de la mort", pastişă ludică a unui film de serie B din anii '70.
Doar Gus Van Sant - Palme d'or în 2003 pentru "Elephant" - a primit o distincţie pentru "Paranoid Park", privire singulară asupra societăţii americane rezumată într-un fel de " într-un liceu".
Duminică, juriul prezidat de cineastul britanic anticonformist Stephen Frears a abandonat obişnuiţi ai Festivalului precum sârbul Emir Kusturica, cu două Palme d'or la activ, care a venit cu un "Promets-moi" puţin inspirat.
Loc tinerilor şi o privire pătrunzătoare asupra realităţii sociale, a decis juriul atribuind Palme d'or unui al doilea film realizat cu buget mic - mai puţin de 600.000 de euro - scris, turnat şi produs de românul Cristian Mungiu /39 ani/, "Patru luni, trei săptămâni şi două zile". Stilistic epurat, acest film este o dureroasă cronică socială, relatarea crudă a unui avort interzis sub regimul comunist, o dramă trăită de sute de mii de femei în era Ceauşescu.
Filmul de animaţie în alb şi negru "Persepolis", cu o grafie somptuoasă, a fost preferatul juriului - premiu ex aequo cu producţia mexicanului Carlos Reygadas - în care franco-iraniana Marjane Satrapi evocă evenimente tot atât de dramatice - închisoarea, exilul, oprimarea femeilor de către puterea religioasă, dar într-o cheie umoristică şi poetică. Cannes oferă astfel o tribună filmului curajos care a provocat fulgerele Teheranului, judecându-l prea critic faţă de regimul său. "Chiar dacă acest film este universal, eu ţin să-l dedic tuturor iranienilor", a lansat Marjane Satrapi, care nu s-a mai întors în ţara sa de origine, estimând că Iranul "nu este un stat de drept".
Frescă socială şi tribună politică: germano-turcul Fatih Akin /33 ani şi deja cinci lung-metraje/ îşi exaltă dubla cultură cu filmul "De cealaltă parte", pledoarie sensibilă pentru relaţii mai frăţeşti între germani şi turci, care a primit premiul pentru scenariu.
În fine, premiul pentru interpretare masculină acordat rusului Konstantin Lavronenko îi răsplăteşte prestaţia în "Expulzarea", cronică austeră a unui avort cu accente de tragedie biblică, care denunţă puterea patriarhală.
Ediţia 2007 a Festivalului de la Cannes pare să fie în contragreutate cu ediţia precedentă, criticată uneori pentru caracterul consensual al palmaresului său.
"Se pare în fine că nu mai este nevoie de bugete groase şi de staruri mari pentru a face o istorie pe care toată lumea o va asculta", s-a bucurat Cristian Mungiu, sperând că Palme d'or pe care l-a obţinut va fi o "veste bună pentru micii cineaşti din ţările mici".
