Pe cursul Dunarii, circa 3 km in aval de Orsova a existat vreme de peste doua milenii frumoasa insula Ada Kaleh, un petic de pamant despre care Herodot insusi relata ca are "lungimea de doua stadii" si este "ingusta, plina de maslini si de vita salbatica". Primele marturii care atesta vechimea comunitatii de aici vin printr-un document din secolul al XV-lea referitor la fortificatiile banatene.
In acest veac insula este ocupata de turcii care au intuit importanta sa in dezvoltarea comertului si totodata remarcabila pozitie strategica. De atunci se va numi Ada Kaleh, adica "Insula Fortareata" si va inflori sub raport cultural. Cartile postale ingalbenite de timp care ne-au mai ramas prezinta insula ca pe un loc ce nu ducea lipsa de obiective turistice. Este suficient sa amintim chiar si numai de ruinele vechii cetati pentru a ne da seama de potentialul sau turistic.
Desi mica, insula avea toate cele de trebuinta unei bune chiverniseli. Locuitorii turci aveau geamie, un bazar micut si cateva restaurante in care oamenii aveau posibilitatea sa bea o cafea preparata "la nisip". Insusi regele Carol al II-lea a facut acest lucru sosind aici pentru a oferi locuitorilor insulei vechile privilegii.
Pierderea insulei Ada Kaleh a fost una dintre cele mai mari nenorociri abatute asupra culturii nostre in perioada comunismului. Atmosfera de basm tesuta prin intrepatrunderea culturii romanesti cu cea a spatiului mediteranean a fost inlaturata cu brutalitate in anul 1970, cand s-a ordonat constuirea hidrocentralei Portile de Fier I. Ca orice infaptuire trainica, si aceasta pare sa fi cerut tributul sau, sacrificiul suprem fiind refugierea locuitorilor de pe Ada Kaleh in alte zone si dinamitarea pamantului pustiit.
Generatiile care au auzit despre mirajul insulei Ada Kaleh doar din spusele batranilor o compara, hiperbolizand calitatile sale, cu un "paradis pierdut" si cu misterioasa Atlantida.
Sursa foto:
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/archive/a/a7/20090516165544!Ada_Kaleh.jpg
