De la Bruckner la Tina Turner…
…ar putea fi o cale lunga – si totusi nu e chiar asa. Pentru ca in mod poate ciudat, intr-o singura saptamana se lanseaza in cadrul aceleiasi mari case de discuri – Deutsche Grammophon – discuri care contin si muzica lui Bruckner, dar si a Tinei Turner. E adevarat insa, Tina Turner nu apare in repertoriul care a consacrat-o, ci pe un album mai curand din zona clasic crossover.
Ultimul concert, ultimul disc al dirijorului Claudio Abbado
In ianuarie 2014, cand am aflat vestea disparitiei binecunoscutului dirijor italian Claudio Abbado, eram deja informata ca in februarie 2014 urma sa apara un disc ce-i purta semnatura, pe care se regasea si numele pianistei Martha Argerich. in mod logic, am presupus ca acesta avea sa fie si ultimul album al lui Claudio Abbado.
Insa in aprilie 2014 s-a anuntat ca Deutsche Grammophon va lansa in 30 iunie, in preajma zilei cand Abbado ar fi implinit 81 ani (26 iunie) un disc ce cuprinde o inregistrare din chiar ultimul concert dirijat de Claudio Abbado: 23 august 2013, in cadrul Festivalului de la Lucerna.
Orchestra Festivalului de la Lucerna interpreteaza pe acest disc pe care l-am ascultat cu sufletul la gura Simfonia a IX-a de Bruckner. Nu stiu daca Abbado si-a imaginat ca acela avea sa fie ultimul sau concert, cantecul sau de lebada; insa aceasta simfonie, ea insasi cantecul de lebada a lui Bruckner, suna atat de emotionant. Este profesionalismul unei vieti strans in aceasta inregistrare care nu mai este doar muzica, ci mai curand o experienta metafizica – si garantez ca acestea nu sunt cuvinte mari.
Insa doar auditia acestui disc cu totul iesit din comun este dovada suprema – Radio Romania Muzical il difuzeaza chiar in ziua cand se lanseaza la nivel international: luni, 30 iunie, de la ora 19.00. Puteti sa-l reascultati in reluare duminica, 6 iulie, de la ora 13.20 sau oricand, dupa 30 iunie, pe site-ul campaniei „Voteaza discul de muzica clasica al anului 2014” (link www.romania-muzical.ro/info/voteaza2014).
Vivaldi recomposed by Max Richter
Este vorba despre un album aparut in 28 aprilie 2014, a doua editie a unei lucrari scrise de compozitorul britanic de 49 ani Max Richter pe teme din „Anotimpurile” de Vivaldi. Prima versiune a aparut in 2012 si a fost un succes fulminant de vanzari mai ales in Marea Britanie – ceea ce pentru mine, cel putin, este surprinzator pentru un disc care ramane totusi unul cu muzica clasica, in special. E adevarat insa, Max Richter isi aduce aici experienta de compozitor de muzica de film, dar si de muzica electronica, pe alocuri cu influente indie.
Asa ca „Vivaldi recomposed by Max Richter” este o experienta sonora cu totul speciala: nu doar o transcriptie a „Anotimpurilor”, ci o meditatie contemporana asupra muzicii vivaldiene, interpretata de violonistul Daniel Hope, un nume important al violonisticii actuale, si Orchestra de Camera Konzerthaus din Berlin, dirijor André de Ridder. in orice caz, o experienta auditiva pe care o consider de neratat: puteti sa ascultati acest disc luni, 14 iulie, de la ora 19, la Radio Romania Muzical.
Love within cu Tina Turner
Nu e o greseala – da, e acea Tina Turner. Ce cauta ea intr-un articol despre muzica clasica? in 9 iunie, sub sigla unui nou label al casei Deutsche Grammophon a aparut un disc pe care apare numele Tinei Turner ca parte a grupului vocal Beyond din care fac parte si o soprana elvetiana, o interpreta tibetana de mantre si una de muzica traditionala indiana.
Albumul este unul in genul crossover – mixeaza muzici provenind din cele patru spatii geografice din care provin membrele grupului Beyond – cu un accent evident pe muzica indiana – iar tema este legata de iubire si credinta. De altfel, pe prima piesa de pe acest album, Tina Turner, cu o voce inca fenomenala la aproape 75 ani, canta imnul „Amazing Grace” – de asemenea de ascultat in 14 iulie, ora 19, la Radio Romania Muzical.
Este interesant ca o casa de discuri dedicata prin traditie muzicii clasice a simtit nevoia sa infiinteze un label dedicat proiectelor crossover care castiga din ce in ce mai mult teren: primul album al labelului Panorama a fost „Opus” semnat de Schiller, aparut la inceputul anului 2014. inteleg nevoia de a crea asemenea albume – am constatat ca si in Romania, in randul tinerilor, Schiller si Max Richter erau nume cunoscute inca inainte de aparitia oficiala a albumelor lor. Eu ma bucur ca este asa: chiar daca nu e 100% muzica clasica, Schiller si Max Richter creeaza muzica de foarte buna calitate, ceea ce este un plus evident intr-o piata muzicala invadata de lucruri de neascultat. si daca la 20 ani asculti Max Richter, sunt sanse mari ca la 35 ani sa asculti Beethoven sau Bruckner, de placere.
Sper sa fie un pariu castigat…
Discurile sunt disponibile in magazinele de specialitate din Romania si la www.deutschegrammophon.com sau www.itunes.com.
Cristina Comandasu
