Actrita Medeea Marinescu a adus publicul iesean la lacrimi

Inca din prima seara, evenimentul organizat de Centrul Cultural Francez, Saptamana Filmului Francofon, s-a dovedit a fi un real succes, si asta datorita atat filmului care a deschis seria “Je vous trouve tres beau” (Va gasesc fermecator), productie 2006, cat mai ales datorita prezentei in sala cinematografului Republica a actrtÅ£ei care joaca rolul principal si care se bucura in ultimii ani de o binemeritata apreciere internationala, Medeea Marinescu. Festivalul a fost deschis de directorul Centrului Cultural Francez, Guillaume Robert. Acesta, impresionat de atmosfera creată de numărul mare de spectatori şi de nerăbdarea acestora de a o auzi pe Medeea vorbind şi mai ales jucând în noul ei film, a fost destul de inspirat încat să evite interminabilul discurs legat de francofonie. La rândul său, actriÅ£a a preferat să povestească, în loc de introducere, despre un e-mail pe care l-a citit în timp ce se îndrepta spre Iaşi, primit de la o femeie însărcinată, care tocmai vizionase filmul Maria Mirabela şi care i-a spus că i-a plăcut atât de mult încât s-a hotărât să îşi numească fetiÅ£a Medeea. Râzând cu poftă şi nestingherit la nenumăratele scene comice din film, trăind cu intensitate momentele romantice sau tensionate, fredonând la fiecare secvenţă muzicală sau aplaudând cu bucurie, spectatorii din sală au demonstrat că ieşeanul ştie încă să-şi primească oaspeÅ£ii de valoare aşa cum trebuie. “Am prezentat filmul acesta în FranÅ£a, apoi la Sao Paolo şi în multe alte locuri, dar niciodată nu m-am simÅ£it atât de bine cum mă simt aici, acasă. Ştiu că mulÅ£i preferă să plece în altă Å£ară pentru a obÅ£ine un confort social minim, pe care aici nu îl pot obÅ£ine şi renunţă la lucruri foarte importante (n.r. - filmul prezintă povestea unei tinere românce, mamă divorÅ£ată, care prin intermediul unei agenÅ£ii matrimoniale cunoaşte un fermier francez, mult mai în vârstă, cu care pleacă în FranÅ£a şi de care ajunge să se îndrăgostească). Dar ce am vrut foarte mult e ca străinii să înÅ£eleagă că noi nu suntem «haimanale», că avem şi noi doza noastră de umanitate, sentimente, trăiri. La urma urmei, filmul acesta vorbeşte despre noi şi sper să vă fi emoÅ£ionat la fel cum m-a emoÅ£ionat şi pe mine". a declarat actriÅ£a, puternic impresionată de aplauzele care nu mai conteneau şi de această atmosferă, izbucnind în lacrimi, la sfârşitul filmului. Admiratorii actriÅ£ei au avut prilejul de a viziona un al doilea film, în ziua următoare, o ecranizare din 1996 a cărÅ£ii lui Mircea Eliade, “Domnişoara Christina”, rulat la Casa de Cultură Mihai Ursache Iaşi. Acest eveniment a precedat o nouă întâlnire cu Medeea Marinescu, însoÅ£ită de această dată de criticul de film Benjamin Ribout. Într-un cadru intim, cu sala plină, din nou, de persoane de toate vârstele şi cu vădit interes, s-au purtat dialoguri aprinse pe teme ca: InfluenÅ£a televiziunii în cinema, Libertatea de schimb cultural datorată Uniunii Europene, Pervertirea gustului cultural, InexistenÅ£a scenariilor bune în cinematografia românească şi cauzele acestei situaÅ£ii, Statutul teatrului balcanic. "Ultimele filme româneşti au un stil foarte aproape de cotidian, au un alt tip de rostire, de frazare. Avem în plus şi o tradiÅ£ie cinematografică la noi, e drept, mai mică decât în Rusia sau America. Dar simÅ£im nevoia de a ne apropia, de a ne face cunoscuÅ£i, de a estompa diferenÅ£ele ce ne depărtau înainte, bineînÅ£eles, păstrându-ne specificul, căci, da, prin asta, am putea aduce acea înnoire", a spus Medeea Marinescu.

Reporter: - Cum vă simÅ£iÅ£i la Iaşi? Cum v-aÅ£i simÅ£it aseară, când aÅ£i urmărit filmul din sală, împreună cu ieşenii? Şi mai ales, de ce aÅ£i plâns la final?
Medeea Marinescu: - Aaaaaa, ziarul dumneavoastră umblă cu întrebări subversive! De ce am plâns? Pentru că am fost foarte, foarte emoÅ£ionată şi m-am simÅ£it foarte bine. Nu mă aşteptam la astfel de reacÅ£ii, atmosferă, totul… În Å£ară, filmul a rulat până acum doar în Bucureşti, dar nici măcar nu se compară…
R: - În ce măsură credeÅ£i că acest gen de filme schimbă imaginea pe care străinii şi-o fac despre România? M.M.: - Ca şi calitate, filmul poate fi un mai bun ambasador decât orice politician, decât orice discurs politicianist. Atitudinea celor din Vest a fost foarte, foarte bună, una de deschidere şi de apreciere. S-a văzut asta chiar la premiera din FranÅ£a. ReacÅ£iile au fost foarte pozitive şi foarte bune şi lumea a mers cu personajul, cu Elena, nu cu el.
R: - Şi o mică curiozitate: acum, când în cinematografie se merge destul de mult pe latura sexuală, de ce în "Je vous trouve tres beau" nu există nici o scenă cu implicaÅ£ii sexuale, nici măcar un sărut, nimic fizic? M.M.: - Asta a fost şi intenÅ£ia filmului: să fie o altfel de poveste de dragoste, una plină de romantism, dar între doi oameni care nici măcar nu se sărută o singură dată în film. Singurul sărut care se întâmplă între ei doi este un sărut pe frunte, pe cap şi singura îmbrăţişare adevărată, de dragoste, e cea din final. Asta s-a şi vrut şi mă bucur că aÅ£i remarcat. Pentru o actriţă care a reuşit să aducă în faÅ£a marelui ecran la o premieră în FranÅ£a aproape 3.500.000 de spectatori, proiectele de viitor sunt legate de teatrul franÅ£uzesc, în speţă comedia, şi dramaturgia românească, despre care a refuzat să dea alte amănunte, dar în care are multă încredere.