Un spectacol remarcabil s-a derulat, nu cu mult timp in urma, pe scena Teatrului National din Targu-Mures: Vassa Jeleznova, de Maxim Gorki, in regia lui Radu Olareanu. O piesa tulburatoare, despre inefabilul conditiei umane, despre ura si dorul de absolut, despre a fi si despre a avea, despre dorinta, mereu contrazisa, de comunicare cu ceilalti. Intr-un decor sumar, dar cu atat mai sugestiv, cu un fond muzical adecvat si expresiv, spectacolul a fost sustinut de prestatia actoriceasca a catorva interpreti de marca. Melania Ursu (Vassa Borisovna Jeleznova), intr-un rol de zile mari, cu o partitura ce imbina diversitatea afectiva si revelatiile unei constiinte ce invata, cu greu, sa-i inteleaga pe ceilalti, Ion Fiscuteanu (Serghei Petrovici), actor care, in doar cateva minute, da viata unui personaj ce trece rapid de la sublim la ridicol, de la patetism la grotesc, reconstituind un intreg destin, din cateva gesturi, cuvinte si tonalitati. Un actor, cu alte cuvinte, de o intensitate a trairii remarcabila.
Prin expresivitate scenica si asumarea rolului in cele mai mici detalii s-a impus si Ion Sasaran (Prohor Borisovici Hrapov), actor ce stie sa fixeze si nuantele sufletesti, si avanturile afective, reusind sa intruchipeze deopotriva extazul si agonia, furia si reprosul, duiosia si revolta, postura cabotina si sinceritatea liminara. Demn de a fi semnalat a fost si jocul actorilor Mihai Gingulescu, Monica Ristea, Elena Purea sau Bogdan Farcas. In totul, un spectacol bine regizat, cu un joc al actorilor fara cusur, un spectacol in care viata si moartea, absolutul si relativul, ridicolul si sublimul au configurat un intreg univers uman de o tulburatoare consistenta artistica. Singurul neajuns al spectacolului a fost numarul redus de spectatori care au beneficiat de o prestatie de exceptie a actorilor nationalului targumuresean.
5 aprilie 2007
