În 1694, în București se înființează Academia Domnească de la Sfântul Sava, una dintre cele mai importante școli superioare din această parte a Europei. Acesta este și momentul care marchează definitiv deschiderea Bucureștiului în ce privește cultura - artele și științele. Pornind de la această dată, încep să se construiască palate și lăcașuri de cult, ce îmbină elementele locale și influențele arhitectonice occidentale. Indemnat de stolnicul Constantin Cantacuzino, ilustru cărturar umanist cu studii la Padova, domnul Constantin Brancoveanu (1688 - 1714) a hotarat infiintarea acestei institutii in cladirile manastirii Sf. Sava, care se afla la acea data chiar in centrul Bucurestiului unde sunt acum Piata si cladirea Universitatii. Învățământul se face în limba greacă. Academia domneasca de la Sfantul Sava rivaliza in acele vremuri cu Academia Fanarului sau Marea Scoala a Patriarhiei din Constantinopol (Istanbul) din Imperiul Otoman si a functionat cu predare în limba greaca pîna in 1818, cand Gheorghe Lazar instiinteaza ca pentru "un popor si neam ce este asa de vechiu, asa vestit, proslavit si înzestrat cu toate rodurile pamantului, precum si cu darurile duhovnicesti" se cuvine "o Academie cu stiinta, chiar în limba maicii sale". |