Ingmar Bergman, una dintre legendele cinematografice ale secolului XX, a murit la varsta de 89 de ani pe Insula Faro. Fiica lui, Eva Bergman, citata de `Le Monde`, spune doar ca tatal ei s-a stins `calm si senin`, fara sa precizeze cand s-a intamplat tristul eveniment. De noua ori nominalizat la Oscar, Bergman a influentat intreaga cinematografie de arta europeana cu cele peste 50 de filme ale sale. Reputatia internationala si-a castigat-o cu unul dintre cele mai puternice filme, `The Seventh Seal`/`A saptea pecete` (1957), in care un cavaler cauta raspunsuri despre viata si despre Dumnezeu in timp ce joaca sah cu Moartea.Cu trei dintre filmele sale, legendarul cineast a luat Oscarul pentru film strain: `The Virgin Spring`/`Izvorul fecioarei`, in 1961, `Through a Glass Darkly`, in anul urmator, si al treilea in 1982, cu `Fanny si Alexander`. Regizorul american Woody Allen l-a numit `cel mai mare cineast` cand Bergman a implinit 70 de ani. Figura severa a tataluiIn multe dintre filmele sale, Bergman aduce tensiunile din viata sa reala: cele dintre parinti si copii, dar si pe cele dintr-un cuplu. Crescut intr-o atmosfera extrem de rigida si severa de catre tatal sau Erik, pastor lutheran, cineastul surprinde figura acestuia in multe dintre personajele sale. Intreaga tragedie a pastorului puritan apare in filmul `Winter Light` (1963), pe care cineastul a recunoscut ca l-a facut inspirat de o scena din viata tatalui sau. Personajul din acest film trece printr-o chinuitoare criza de credinta, iar personalitatea sa rece, austera, extrem de introvertita nu-l lasa sa se apropie nici macar de femeia pe care o iubeste. Cineastul a fost apropiat de mama sa, Karin, o persoana foarte mandra si voluntara, pe care o considera cea mai buna prietena a sa. O viata de film Nu doar modul in care a fost educat l-a influentat pe Bergman, fie ca doar a regizat sau a scris si scenariile. Cineastul s-a casatorit de cinci ori si a avut noua copii, iar tensiunile vietii de cuplu apar ca tema recurenta in creatiile sale. Despre viata sa, Bergman insusi a vorbit in trei carti: `Lanterna magica` (1987), `Imagini` (1993) si `Copii de duminica` (1994), toate ecranizate de fiul sau Daniel. `Mi se pare unul dintre cei mai autentici artisti. Backgroundul sau familial si educational si-a pus amprenta asupra operei sale. El nu vorbeste despre lucruri pe care nu le cunostea`, explica Alex. Leo Serban, critic de film. `Acea cruzime din filmele sale vine din viata petrecuta in familia sa`, completeaza Serban.Cu tot ce a luat din propria-i viata framantata, Bergman `a impus o viziune, un stil, iar influenta sa a fost covarsitoare`, spune criticul de film. `El a creat un gen special si multi au incercat sa-l copieze pe parcurs. In anii ‘70-’80, tinerii regizori voiau toti sa ajunga ca Bergman`, isi aminteste Irina Margareta Nistor. Criticii de specialitate considera `Fragii salbatici`, `Persona` si `A saptea pecete` drept filmele sale memorabile. Alex. Leo Serban explica insa ca tinerii cinefili nu-l cunosc prea bine pe Bergman pentru ca opera sa `presupune un anumit tip de maturitate emotionala pentru a fi gustata`. La moartea sa, publicatia franceza `Le Monde` ii descrie opera drept `ingreunata de toate grozaviile umanitatii si, in acelasi timp, usoara, locuita de gratie si sublim`.