Filmul lansat in 2019 a fost din nou un clasic “Tarantino”. A avut farmec, umor, o distributie impresionanta, o poveste care in acelasi timp reda o perioada plina de “glamour” si culoare, dar o reconstruia intr-o istorie alternativa, un joc al imaginarului de tipul “ce ar fi fost daca”, veridica si totusi fantezista, cu actori care au existat, jucat si disparut sau pur si simplu eroi inventati, si totusi atat de carismatici si vii. Romanul ce poarta acelasi titlu nu este o simpla adaptare a scenariului sau o povestire a filmului, uneori in cheie naiv-accesibila oricarui potential cititor (o practica de succes, macar din punct de vedere comercial) ci o carte care prezinta un Tarantino ce este (poate) surprinzator de bun si ca prozator, dar care completeaza, incheie, extinde si “regandeste” filmul. Un roman necesar si chiar obligatoriu daca ti-a placut ce ai vazut pe marele ecran sau in intimitatea propriei locuinte, cu umor, scene dure, intuitia unui narator care stie ce si cum sa spuna, parfum de epoca si multe, multe detalii. Suficiente pentru a te face sa citesti cartea, dar si pentru a te convinge ca “A fost odata la Hollywood” merita revazut cel putin o data. Toata acea lume complicata, fascinanta si totusi ascunzand in spatele stralucirii o violenta ce ameninta sa se dezvaluie (la un pas sa o faca in film si devenind un caz terifiant in realitatea trecutului) capata si mai multe umbre, lumini, tuse si reliefuri, capata forta minutioasa a secretelor pe care un scenariu de film constrans de limita spatiului nu o putea folosi din plin. Un intreg ansamblu de intamplari de pe platourile de filmare, din viata personala a eroilor cartii, scandaluri si esecuri, filme care au picat dezastruos sau scenarii ramase intr-un sertar, masini, petreceri, emisiuni TV care faceau audiente uriase pentru acea vreme si acum au ramas doar o nota de subsol in vreo istorie de specialitate, lumini, parfumuri, caldura unei seri la Hollywood, totul intr-o veritabila fresca plina de forta, atat de convingatoare incat nu mai are nicio importanta daca lucrurile s-au intamplat sau nu asa. Tot ce conteaza este cum sunt povestite.
In film Cliff Booth (cascadorul jucat de Brad Pitt care ajunge intr-o scena sa lupte si sa il invinga pe… Bruce Lee) si Rick Dalton (un alt rol memorabil marca Leonardo DiCaprio, actorul care pare sa fi pierdut totul) au format un cuplu carismatic, interesant, nu lipsit de umor dar si marcat de amenintarea trecerii anilor (mult prea rapida) si de noile generatii, gata sa ii inlocuiasca si sa ii faca uitati. Felul in care incearca sa reziste in jungla hollywoodiana cu jocurile de culise, interesele, favorurile, tradarile si dorinta disperata a unui succes de box office, totul in timp ce in spatele luxului se face simtita furia dementa care va exploda odata cu familia Manson, a facut din filmul lui Tarantino un succes. Iar acum romanul poate fi citit ca o versiune extinsa, o continuare sau o alternativa. In oricare dintre chei ramane o carte surprinzatoare.
Quentin Tarantino, A fost odata la Hollywood, editura Humanitas Fiction, 2022
