Dupa un promitator teaser, primul trailer al unuia dintre cele mai asteptate filme ale anului a fost in sfarsit lansat, iar productia care s-a numarat printre cele afectate de restrictiile impuse de pandemie ar putea sa se alature, judecand dupa secventele disponibile, printre biografiile muzicale de succes, cel putin de box office. Regizat de Baz Luhrman (Moulin Rouge, The Great Gatsby, Romeo + Juliet) care este si coscenarist, “Elvis” il are in rolul principal pe Austin Butler, in rolul controversatului Colonel Tom Parker pe nimeni altul decat Tom Hanks, din distributie mai facand parte Olivia DeJonge (Priscilla Presley) sau Helen Thomson (Gladys Presley). Relatia dintre Elvis Presley si controversatul sau manager, Colonelul Tom Parker (un imigrant ilegal in Statele Unite, care isi luase acest nume militar de cariera) a suscitat atunci si mai tarziu numeroase comentarii, multi dintre apropiatii muzicianului vazand in Parker un personaj malefic, care s-a folosit de ciudata influenta pe care a avut-o asupra lui Presley pentru a-l convinge sa ia numeroase decizii care s-au dovedit nu doar neinspirate (cum a fost lunga cariera cinematografica) dar i-au adus pe termen lung si pierderi financiare. In plus l-au tinut departe de concerte si de publicul sau, iar planurile unui turneu european sau, de ce nu, unul in Japonia, au fost in cele din urma abandonate. Iar Tom Hanks in rolul managerului ar putea fi cea mai buna alegere posibila. Pentru vocea lui Elvis regizorul a ales o solutie ce la prima vedere ar putea parea riscanta: Austin Butler va fi vocea lui Elvis in primii ani, in timp ce pentru secventele de mai tarziu s-a folosit un mix intre inregistrarile originale si Butler. Intr-un interviu Baz Luhrman a confirmat ca filmul va prezenta aproximativ doua decenii din viata lui Elvis, de la inceputurile carierei sale, dar va fi si o fresca istorica a unei perioade fascinante din istoria Americii.
Filmul urmeaza sa intre pe marile ecrane in vara acestui an, si se alatura unui lung sir de productii de gen, multe dintre ele lansate in ultimii ani si nu putine dintre ele avand incasari impresionante si cronici entuziaste asa cum s-a intamplat cu “Bohemian Rhapsody”, “Rocketman”, “Love & Mercy”, “The Dirt”, mai vechile “Walk the Line” (unul dintre cele mai bune roluri din cariera lui Joaquin Phoenix), “The Doors” sau surprinzatorul “La Bamba”, dedicat vietii regretatului Ritchie Valens.
In ciuda popularitatii de care se bucura in continuare Elvis Presley, la decenii dupa moartea sa, singurul film biografic dedicat vietii si carierei sale a ramas “Elvis” regizat de John Carpenter in 1979, cu un Kurt Russell care s-a identificat cu rolul in maniera in care poate doar Val Kilmer a facut-o cu Jim Morrison in “The Doors” (1991), regizat de Oliver Stone si vazut si astazi ca una dintre cele mai bune productii de gen. De altfel Russell si-a facut debutul pe marele ecran chiar intr-una dintre comediile muzicale avandu-l in rolul principal pe Elvis Presley, “It Happened at the World’s Fair” din 1963, in care dupa cum isi amintea mai tarziu cu umor a avut chiar sansa sa il loveasca pe Elvis cu piciorul, ca sa ii dea personajului sansa de a se intalni cu asistenta de care parea ca se indragostise pe loc, asa cum se intampla adesea in filmele lui Elvis.
Au aparut mai multe documentare, cel mai recent fiind “Elvis Presley: The Searcher" (2018), alaturi de titlurile devenite clasice si produse in timpul vietii artistului, ca “Elvis: That’s the Way It Is” (1970) si “Elvis On Tour” (1972) sau inregistrarile unor concerte clasice, ca productia de televiziune “68 Comeback Special” si “Aloha From Hawaii via Satellite”, doua capitole esentiale in cariera post-cinematografica a lui Elvis. Iar Elvis Presley a aparut de nenumarate ori ca personaje episodic in filme si seriale diverse, de la secventa din Forrest Gump la tanarul Elvis din Walk the Line, Sun Records, Elvis Meets Nixon, Heartbreak Hotel si nu numai.
Fanii aveau totusi colectia celor 31 de filme in care a jucat Elvis Presley, atras de perspectiva unei cariere de actor, produse din 1956 (cu un rol secundar in “Love Me Tender”) pana la “Change of Habit” din 1969, insa majoritatea era – in ciuda succesului de casa – comedii romantice modeste, cu rare exceptii, pe care Presley insusi ajunsese in ultimii ani sa le deteste, mai ales pentru ca renuntase la turnee din cauza contractelor cu studiourile de film. Daca “Viva Las Vegas” (1964), King Creole (1958) sau primul sau mare succes, “Jailhouse Rock” (1957) isi pastreaza si astazi farmecul, o combinatie de scenariu inspirat, distributie bine aleasa si regie cel putin corecta, daca nu reusita, cele mai multe mai pot fi vazute de fani mai curand din nostalgie sau din curiozitatea de a-l vedea pe Elvis in (practic) mereu acelasi rol, cu infime variatii. In epoca fiecare film era insotit de o coloana sonora, dar si acestea erau un amestec de piese mai mult sau mai putin reusite, inregistrate foarte repede pentru a profita pe cat posibil de interesul in crestere al publicului, si ulterior Presley le va marturisi apropiatilor ca prea putine dintre ele i-au placut.
Foto: imdb.com
