Jean-Claude Kaufmann este unul dintre cele mai importante voci ale sociologiei franceze. Investigator al vietii cotidiene si, in mod particular, al vietii de cuplu, Kaufmann este unul dintre cei care au reusit sa gaseasca formula prin care analiza sociologica poate deveni o lectura dintre cele mai placute. Este presedintele CERLIS (Centrul National de Cercetare Stiintifica) de la Universitatea Paris V, Sorbona.
R.: Ce reactie au avut cititorii cartii dumneavoastra?
J.-C.K.: Au fost in primul rind surprinsi sa descopere ca un moment atit de nesemnificativ ar putea sa aiba o asemenea importanta in existenta lor incit sa merite o carte. Si apoi au incercat rapid sa caute in propriile amintiri, intimpinind adesea dificultati in rememorarea tuturor. Datorita faptului ca nu l-au trait ca pe un moment important, uitasera o multime de lucruri. Asa ca am fost cu adevarat fericit sa vad cum li se umezesc ochii si le infloreste un suris pe buze. N-am avut niciodata experienta unei atmosfere atit de minunate in timpul unei anchete.
R.: Cum va influenteaza analiza sociologica viata personala?
J.-C.K.: In munca mea, continuu sa decriptez sensurile cele mai ascunse ale gesturilor cele mai obisnuite. Bineinteles ca acest lucru ma ajuta, ma face sa-mi pun una, doua intrebari despre propria viata. Dar nu prea multe. Ma feresc sa aplic reflectia sociologica asupra celor apropiati. Imaginati-va ce infern ar fi pentru prietenii mei daca ar simti ca ii tin tot timpul sub observatie!
R.: Ce influenta credeti ca are politica asupra relatiilor de cuplu?
J.-C.K.: E o intrebare foarte interesanta. Cuplurile se unifica in fiecare zi prin conversatiile obisnuite. Reconstruiesc lumea. De exemplu, isi critica adesea (politicos) prietenii si familia; este o modalitate de a-si consolida valorile comune. Acelasi lucru este valabil si pentru politica. Cei doi incearca sa discute putin despre asta. Daca sint de acord unul cu celalalt, bine. Chiar daca exista si un mic dezacord, tot bine. Dar daca vad ca nu sint deloc de acord, atunci evita sa mai vorbeasca despre politica. Pentru ca mai importanta decit dezbaterea democratica este consolidarea unitatii de cuplu.
R.: Care este metoda dvs. de lucru? Cum ati reusit sa-i faceti pe oameni sa vorbeasca despre niste lucruri atit de intime?
J.-C. K.: Bat la usile oamenilor cu micul meu magnetofon. La inceput nu este intotdeauna simplu si multi refuza. Dar altii nu au nici o dificultate sa vorbeasca despre orice lucru, implicit despre chestiunile cele mai intime, atunci cind au incredere in ei insisi si se simt ascultati. In societatea contemporana exista o adevarata dorinta de autopovestire, o dorinta de a fi inteles, de a se intelege mai bine pe sine si de a fi inteles!
R.: Se vorbeste mult despre o criza a cuplului conjugal. Cum va raportati la aceste teorii?
J.-C.K.: Nu cred ca este o criza a cuplului, dimpotriva, visele de iubire si asteptarile in ceea ce priveste viata conjugala n-au mai fost niciodata asa de mari ca in ziua de azi. Dar, ce-i drept, exista o schimbare radicala a regulilor jocului, care produce instabilitate si o multime de rupturi. Pentru ca individul de astazi nu mai vrea sa dispara ca persoana si se simte rau, nerecunoscut si sufocat, nu mai ezita sa produca el ruptura. Ne dam seama din ce in ce mai mult ca avem o singura viata si nu vrem sa ne ratam fericirea. In spatele rupturilor si incercarilor nereusite, trebuie sa vedem o extraordinara cautare a adevarului, o punere la incercare a sentimentului amoros; toata lumea vrea ce-i mai bun pentru sine, pentru a nu-si rata fericirea.Andra Matzal
