O chitara acustica, din care stoarce, aparent fara efort, sonoritati rar obtinute de practicienii acestui instrument. Un sound flamenco in primul rand, dar unul care te duce cu gandul la radacinile evreo-maure ale acestei muzici atat de spaniole.
Blues-ul nu este nici el departe, cum sunt pe aproape, clar decelabile in multe momente, inflexiunile unora dintre melosurile specifice muzicii misticilor Orientului Indepartat. Cat despre genurile pe care Broza le abordeaza aparent fara nici un efort, acestea includ, in afara de flamenco, blues-ul si muzica gospel. Toate acestea, intr-o imbinare cu segue-uri niciodata stridente. Cel mai mult impresioneaza insa senzatia ca Broza si chitara lui se contopesc, dand nastere unui cvasihibrid, omul-instrument. si cand spun om, nu ma gandesc doar la (presti)digitatia muzicianului, ci si la posturile scenice si la integrarea vocii cu poezia.
Textele sale sunt poeme, toate de dragoste, dar nu-i apartin decat prin simbioza – unele fiind scrise special pentru el de mari poeti israelieni.A.G. Weinberger si formatia sa au avut, in deschidere, un program scurt, dar cat se poate de convingator, show-ul oferit de A.G. constituindu-se intr-un recital de blues adevarat, la nivel american. Inaintea bis-urilor lui David Broza, israelo-americanul l-a invitat pe A.G. la un jam session inopinat, oradeanul conectandu-se imediat la universul musical al lui Broza. A fost un session de zile mari, care a sporit la maximum tensiunea muzicala si i-a ridicat pe spectatori in picioare. Din pacate, exista o nepotrivire funciara intre acustica Ateneului si genurile muzicale frecventate de cei doi interpreti, iar sunetul a fost amplificat pana la (pe alocuri, dincolo de) limita suportabilului.
Unele note, instrumentale sau vocale, au iesit din boxe de-a dreptul distorsionate. Impedimente impinse insa in plan secund de euforia acestui nou inceput pentru evreimea romana.… iar JDC si FEDROM l-au nascut pe JCC (CCE) Vechiul Centru Comunitar al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER, alias FEDROM), o cladire destul de ponosita pana nu demult, a suferit in numai cateva saptamani o metamorfoza uluitoare pentru cei care au frecventat-o si pana acum, trecandu-i cu vederea aerul mai-mult-decat-usor retro (calificativ, totusi, clement). Cladirea a fost transformata cu gust (si ceva cheltuiala) intr-un centru comunitar evreiesc modern, multifunctional, care te imbie prin arhitectura interioara refacuta radical printr-o recompartimentare ingenioasa, o decoratie interioara gandita cu mult gust si o inspirata adecvare a spatiilor la destinatiile avute in vedere – cursuri si alte activitati, structurate pe grupe de varsta (prescolari, scolari, studenti, tineri profesionisti, generatia matura, "de mijloc" – si cea "de aur").
Aceasta innoire, renastere chiar, a fost posibila multumita unui efort nu doar financiar, ci mai ales in sensurile primare ale cuvantului - entuziasm, incapatanare constructiva - de care au dat dovada initiatorii si artizanii acestei transformari: Israel Sharli Sabag si tinerii pe care i-a selectionat pentru a-l ajuta sa-si materializeze visul. Dl Sabag este director pentru Romania al American Jewish Distribution Committee – organizatia care distribuie fondurile stranse de comunitatile si organizatiile evreilor americani si destinate ajutorarii coreligionarilor in nevoie din alte tari. Cunoscuta sub numele de Joint, organizatia a fost infiintata ca reactie la pogromul de la Chisinau, de la inceputul secolului trecut. Organizatia este prezenta in Romania de multe decenii.Centrul si-a deschis larg portile tuturor bucurestenilor – desigur, in primul rand "publicului-tinta", membrii micii comunitati evreiesti din Bucuresti, care numara astazi nu mai mult de cinci mii de persoane. Atat a mai ramas dintr-o comunitate care a numarat si sute de mii de membri si care si-a adus contributia, de-a lungul anilor, la propasirea tarii, conferind Bucurestilor si altor orase, alaturi de greci, armeni, germani, maghiari si multi altii, acel aer cosmopolit care sade atat de bine unei capitale. O alta idee inspirata a celor care au refacut acest centru comunitar a fost valorificarea spatiului de birouri de la subsolul cladirii, unde s-a amenajat un club-bar chic, de care vom mai auzi.
