Reuseste sa revina la Beijing in 1979, cand atmosfera era deja mult mai relaxata, si va fi unul dintre membrii grupului de avangarda XingXing (Stelele), care incerca sa depaseasca limitele stricte ale politicii culturale oficiale, experimentand si oferind publicului spectacole in care experimentul indraznet intalnea influentele clasice, mai tarziu chiar si cele occidentale. Daca in urma cu doar cativa ani o asemenea actiune ar fi fost cel putin privita cu retinere, daca nu direct condamnata, vremurile se schimbasera si ulterior va fi considerat un important factor de promovare a artei avangardiste in China. A Cheng va debuta in 1984 cu nuvela Regele Sahului, publicata in paginile Revistei Literare din Shanghai, un surprinzator succes de critica si o dovada ca pictorul devenise un autor matur, sigur pe sine, cunoscand bine traditiile si textele clasice, dar si deschis spre experiment si fantastic. Alte doua nuvele similare, Regele Copacilor si Regele Copiilor au fost la fel de bine primite, cele trei texte alcatuind un remarcabil volum purtand titlul de Trei regi (Humanitas Fiction, 2018).
Cunoscut nu doar ca un important scriitor chinez contemporan, dar si ca poet, scenarist si pictor, A Cheng a publicat si alte volume intre care Jurnalul venetian (1997), Talentul este pretutindeni (1998), Discutii libere (1997), Cultura nu este un condiment in mancare (2016), facandu-se remarcat si ca un interesant eseist, gata mereu sa abordeze subiecte sensibile sau dificile, de fiecare data scriind cu onestitate, curaj si mai ales talent. I-au fost decernat mai multe premii si distinctii literare, inclusiv Premiul Lu Xun in tara natala, iar dupa trei ani petrecuti in Statele Unite ale Americii a ales sa revina la Beijing in 2000. Pana in prezent cartile sale au fost traduse in peste 20 de limbi.
Foto: ndbooks.com