Regizorul Cristian Mungiu si directorul TIFF, Mihai Chirilov
Daca minunata Garance (Arletty) din `Copiii paradisului` al lui Marcel CarnA, `cel mai iubit film francez al tuturor timpurilor` (in sondaje), spunea: `Parisul este un oras prea mic pentru adevaratii indragostiti`, mai ca imi vine sa zic, cu aceeasi tandra exagerare: Clujul devine neincapator pentru iubitorii cinematografului. Neincapator si solicitant la culme.
Am inlocuit frustrarea de a nu avea darul ubicuitatii, de a fi si la Sibiu, orasul-bis al festivalului, si aici, cu privilegiul de a vedea cat mai multe filme in cetatea-mama, printre spectatori care isi revendica dreptul de a sta si pe jos, pe intervale, dupa terminarea biletelor. TIFF-ul, asa cum este el conceput de echipa criticului Mihai Chirilov, este, in primul rand, o oglinda a cinematografului tanar din toate colturile lumii. Autori aflati la debut sau doar la al doilea titlu dau definitia competitiei cu filme nu neaparat nonconformiste, cum s-ar putea crede, dar in mod cert provocatoare, nelinistite, uneori insolente, despre o lume confuza, cinica, violenta, in care individul aflat in pragul vietii trebuie sa-si faca loc, uneori cu pumnii. Cred ca intrebarea multora dintre noi este: `Cine ar putea sa stea in palmares alaturi de 4 luni, 3 saptamani si 2 zile al lui Cristian Mungiu, aplaudat minute in sir la toate proiectiile?`. Poate `Capcana` (Klipka) al sarbului Srdjan Golubovic, intunecata poveste a disolutiei morale in epocile de rascruce? Sau incantator derutanta comedie `Familia sfanta` (La Sagrada familia) de Sebastian Campos din Chile, ori amarul, ironicul indreptar `Cum sa-ti recunosti sfintii` (Guide to Recognizing Your Saints) al lui Dito Montiel, scriitor si cineast american.
Se va strecura, printre preferintele juriilor, halucinantul `Fost baterist` (Ex Drummer), filmul cel mai socant al festivalului, se pare, dur, comic si, in acelasi timp, plin de intrebari. Va trebui sa retinem numele debutantului belgian Koen Montier. S-a vorbit despre receptarea unor astfel de propuneri si la Master Class-ul tinut de reputatul critic britanic David Robinson (membru al juriului Fipresci) pe tema `Jurnalismul cinematografic`. Nu ar fi stricat ca la discutiile despre criterii, cunostintele de specialitate, gust artistic sa fi participat si cei doi redactori ai editiei de Transilvania a unui cotidian central care au starnit revolta festivalierilor prin comentariile lor alaturea cu drumul, mai ales cele prilejuite de filmul lui Cristian Mungiu. Evident ca au dreptul sa-si formuleze propriile opinii, in functie de propriile trairi, cu conditia sa fi vazut acelasi film, si nu unul distorsionat de miopia privirii. Potrivit semnatarilor, `4 luni, 3 saptamani si 2 zile` ar fi un `Deliciu pentru sado-masochisti`: `(...) un film despre drama a doua tinere uteciste dezumanizate (!) Gabita si Otilia, una gravida, cealalta nu, aflate in cautarea unui avort (!). (...) Cele doua tinere se dedau la o partida de sex cu doctorul clandestin`. Te iei cu mainile de cap, nu alta. Unde or fi vazut asa ceva?
Vorba cuiva: trebuia ca Mungiu sa se intoarca acasa, dupa ploaia de elogii justificate fraza cu fraza, la Cannes, pentru a citi asemenea orori. Imi pare rau, dar presa locala, cel putin o parte a ei, este departe de a tine pasul cu cinefilii clujeni, a caror curiozitate nu exclude capacitatea : slefuita in timp : de a citi un film. Ultima jumatate a saptamanii ce incheie manifestarea este marcata de `Zilele filmului romanesc`, mutate de la Sibiu si amplificate la Cluj. `Cocosul decapitat` al lui Radu Gabrea, aplaudat in orasul in care, de altfel, a fost turnat, `California Dreamin’ (nesfarsit)`, ocupa agenda, impreuna cu o alta premiera, `Ingerul necesar`, de Gheorghe Preda, si un amplu program de scurtmetraje.
La ora aceasta inca se mai spera ca filmul lui Nae Caranfil `Restul e tacere` : confruntat cu unele dificultati de ordin tehnic : va ajunge la timp pentru a incheia `Sibiul` si a ne bucura pe noi, cei ramasi la Cluj.
