Pe numele sau adevarat Timothy William Burton, regizorul s-a nascut pe 25 august 1958 in Burbank, California, unde si-a petrecut anii copilariei. Isi va aminti mai tarziu de aceasta perioada ca de una linistita si fericita, in care era mai preocupat de povesti si de imaginatia sa decat de compania celorlalti. Avea sa se dovedeasca un adolescent dificil, cu probleme majore de adaptare la viata scolara, incercand sa scape de realitatea cotidiana prin refugiere in lumea filmelor horror si a celor realizate cu buget redus, carora avea sa le aduca un omagiu prin filmul dedicat lui Ed Wood. |  |
Chiar daca parintii si putinii prieteni erau ingrijorati de comportamentul lui Burton, acesta se simtea in largul sau inchis in camera si vizionand film dupa film, fara a-si pune atunci problema ca si el va face filme. O puternica influenta aveau sa aiba filmele lui Vincent Price, de la care Burton a invatat mai mult decat de la marii maestrii ai cinematografiei.
Spre surprinderea multora reuseste ca dupa incheierea liceului sa castige o bursa Disney, cu care se inscrie la Institutul Artistic California din Valencia, unde pentru urmatorii trei ani va studia animatia.
Se dovedeste un talent deosebit si este angajat de Studiourile Walt Disney ca animator asistent si lucreaza la prima sa productie, adaptarea realizata de Ralph Barkshi dupa Lord of the Rings.
Realizeaza mai multe desene pentru The Fox and the Hound, dar deja munca de rutina il face sa se simta obosit, iar conflictele cu conducerea studiourilor incep sa fie tot mai dese. Era o perioada in care a fost profund nefericit, iar producatorii ii reprosau ca nu poate desena in stilul "dragut" si "placut", potrivit copiilor, care consacrase numele de Disney. Se refugiaza din nou in lumea proprie si se pare ca in aceasta perioada scrie poemul si realizeaza ilustratiile pe baza carora va realiza filmul de animatie Nightmare Before Christmas. Dar aceasta creatie stranie era inca foarte departe.
In 1982 Burton realiza primul sau film, un scurt metraj numit Vincent despre aventurile unui baietel care trece din realitate intr-o lume fantastica unde devine Vincent Price, idolul din adolescenta al regizorului.
A urmat un alt scurt metraj, Frankenweenie, o varianta a povestii lui Frankenstein, in care un tanar isi readuce la viata cainele ucis de o masina. Considerat nepotrivit pentru copii, si acest proiect a sfarsit in arhiva.
Chiar daca pentru publicul larg numele de Tim Burton era inca necunoscut, ideile sale au atras atentia figurilor cheie din industria filmului, iar primul care l-a contactat a fost Paul Reubens, actor si vedeta de televiziune, cunoscut pentru rolul Pee-Wee Herman. Acesta i-a propus lui Burton sa regizeze o transpunere cinematografica a emisiunii sale, Pee-Wee's Big Adventure. Filmul, lansat in 1985 nu anunta stilul ulterior de a regiza al lui Burton, dar s-a dovedit un succes de box office, cu incasari de peste 40 milioane dolari, desi bugetul fusese de doar 7 milioane. Coloana sonora a fost asigurata de trupa Oingo Boingo, preferata lui Burton. Danny Elfman, membru al formatiei, avea sa colaboreze si pe viitor cu Burton, realizand muzica pentru majoritatea filmelor regizorului.
Nu fusese o productie artistica, dar Burton parea genul de regizor care aducea incasari importante si avea un buget modest. In aceeasi perioada Burton a primit si oferta de a regiza After Hours, dar dupa un timp a cedat in favoarea lui Martin Scorsese, pe care il admira si respecta. Ulterior, Tim Burton regizeaza un episod al seriei Alfred Hitchcock Presents si pregateste al doilea lung-metraj, care se va dovedi un mare succes si filmul care l-a impus ca unul dintre cei mai importanti regizori ai tinerei generatii. Dar in egala masura a fost un film suficient de straniu si de intunecat pentru ca Burton sa fie considerat de public un original, ceea ce i-a adus si numerosi admiratori.
 | Al doilea film a fost Beetlejuice, lansat in 1988, o comedie neagra cu Michael Keaton intr-un rol memorabil. Chiar daca a starnit protestele unor asociatii si critici conservatori, Beetlejuice a fost un al doilea succes de box office, incasarile depasind 80 de milioane. Mai mult, pelicula avea sa castige si un Oscar pentru cel mai bun machiaj, dar prea putini stiau ca in buna masura aspectul personajelor se datora ideilor lui Burton. |
Deja un nume care nu mai putea fi ignorat, Tim Burton primeste sansa de a regiza primul sau film cu un buget impresionant, Batman (1989). Nu a fost cea mai mare reusita a lui Burton, chiar dimpotriva, mai ales din cauza faptului ca l-a ales pe Michael Keaton pentru rolul principal, ceea ce a nemultumit o mare parte dintre fanii infocati ai personajului. Sansa a facut ca filmul sa fie insotit de o campanie de marketing deosebit de agresiva, devenind un succes imens, cu incasari de un sfert de miliard de dolari, care a lansat si moda transpunerii aventurilor personajelor de benzi desenate pe marele ecran. Super-eroii erau din nou la moda, dar Burton nu era tocmai multumit de film, dorind ceva mai straniu, mai deosebit, in linia inceputa de Beetlejuice. A reusit sa puna in practica viziunea sa in 1990, cand a regizat Edward Scissorhands, al carui scenariu il scrisese in colaborare cu Caroline Thompson.
Basmul post-modern al bizarei creatii cu degete din otel taios a fost si prima sa colaborare cu Johnny Depp, actor de care il va lega nu doar interesul pentru subiectele si scenariile stranii, ci si felul in care vedea industria filmului. Depp era atunci un tanar actor, cunoscut pentru rolurile sale de adolescent rebel in productii de televiziune, care a acceptat provocarea de a juca intr-un rol cu totul diferit. Ca un omagiu adus idolului sau, Depp l-a convins pe Vincent Price sa joace in rolul savantului excentric, "tatal" lui Edward, fiind ultimul rol interpretat de Price inainte de moarte. Personajul aducea dintr-un anumit punct de vedere atat de mult cu Burton - fiinta sensibila care nu se poate adapta in lumea reala si care distruge tot ceea ce atinge - incat multi critici si artisti (intre care si Johnny Depp) au considerat ca "Tim este Edward". A fost pentru multi o capodopera, pentru altii un film ciudat al lui Burton, caracteristic pentru el, si chiar daca succesul de box-office a fost modest, filmul nu a trecut neobservat.
 | Dupa indelungi insistente din partea producatorilor, Burton a acceptat sa realizeze o continuare a aventurilor Cavalerului Liliac, Batman Returns, punand o singura conditie : libertatea totala. A primit-o si a putut angaja unii dintre cei mai mari actori ai momentului (care se numarau si printre preferatii sai) : Michael Keaton, Danny De Vito, Michelle Pfeiffer, Christopher Walken. Realizat intr-un stil gotic, intunecat, senzualitatea misterioasa a personajului CatWoman, stilul rapid si maiestuos al actiunii a surprins, dar a si dezamagit, iar incasarile nu au fost tocmai bune, situandu-se in jurul cifrei de 160 milioane de dolari. |
Burton avea sa renunte definitiv la seria Batman (fiind totusi unul dintre producatorii filmului Batman Forever in 1995), pentru ca isi dorea ca accentul sa fie pus pe poveste si nu pe personaj.
Urmatoarea sa realizare a fost un nou soc pentru lumea cinefililor : The Nightmare Before Christmass. A scris scenariul original si a fost producatorul peliculei, dar paradoxal a cedat scaunul regizoral lui Henry Selick. Versiunea finala a scenariului a fost scrisa de Michael McDowell si Caroline Thompson. Basmul macabru a suprins si a crescut atat numarul admiratorilor cat si pe cel al detractorilor. Gandit ca o poveste in rime, imbinata cu o ciudata poveste de iubire, era un basm modern si nu tocmai potrivit pentru copii, musical in spiritul generatiei tinere, care l-a considerat un film-cult.
Urmatorul sau film si unul dintre cele mai criticate a fost Ed Wood, un tribut adus celui care fusese considerat cel mai prost regizor al tuturor timpurilor, dar care fusese unul dintre preferatii lui Burton si o sursa majora de inspiratie. Din nou actorul ales pentru o partitura dificila intr-un film care se anunta un esec de box office a fost Johnny Depp, singurul care ar fi putut face fata. A fost si singurul film de Burton a carui muzica nu a fost scrisa de Danny Elfman, vechiul si constantul sau colaborator, ci de Howard Shore.
voce tot mai critica la adresa industriei, alegand proiecte controversate, Burton realizeaza in 1996 Mars Attacks !, o productie comerciala, comedie care satiriza succese de box office precum Independence Day, folosind insa din plin stereotipurile din productiile similare ale anilor '50, cand aparuse o serie parca interminabila de filme SF de slaba calitate. Chiar daca si de aceasta data criticii l-au atacat dur pe Burton, iar publicul nu a fost prea interesat de film, fanii regizorului au apreciat ideea.
Odata cu Mars Attacks stilul regizoral al lui Burton se schimba vizibil, iar aspectul intunecat si accentele gotice sunt temperate in favoarea unui stil mai liber si mai accesibil, desi subiectele sunt la fel de ciudate, asa cum se intampla si cu Sleepy Hollow (1999).
Aceasta pelicula era versiunea lui Burton pentru legenda Calaretului fara cap, pornind de la o povestire de Washington Irving, The Legend of Sleepy Hollow, publicata in 1820. Avandu-l in rolul principal pe Johnny Depp, iar in cel al Calaretului pe Christopher Walken, era un film dens, infricosator si foarte alert, intr-un cadru magic, invaluit in ceata si bezna. Foarte apreciat de critici, a primit un Oscar pentru regie, doua premii BAFTA (pentru costume si productie) si a fost un succes de box office, ajutandu-l pe Burton sa revina in atentia publicului dupa esecul Mars Attacks! Filmul, o adevarata capodopera marca Burton, a marcat o clara schimbare stilistica si a reflectat si schimbarile dureroase din viata personala a regizorului, care trecea printr-un divort.
In anii '90 va fi implicat in diverse proiecte, de mai mica amploare si succes, intre care Hawkline Monster, dupa o povestire de Richard Brautigan, avandu-i in rolul principal pe Clint Eastwood si Jack Nicholson. Urmatorul film de lung metraj, cu un buget impresionant a fost un remake dupa Planet of the Apes, destul de comercial dar de succes, care doar in primul weekend de la lansare a avut incasari de 68 milioane de dolari doar in SUA. Aplicand aceeasi reteta a succesului, Burton facuse un nou blockbuster, demonstrand ca poate imbina filmul de arta, chiar daca mai putin un succes financiar si peliculele cu incasari fenomenale.
Filmul a marcat o schimbare semnificativa a stilului de lucru al regizorului, iar presa a speculat ca acesta a fost angajat si a facut doar ce i s-a cerut, fara a se implica in vreun fel. Au urmat Big Fish in 2003 si Charlie and the Chocolate Factory in 2005, o productie cu Johnny Depp, in stilul fantastic al lui Burton, dar din pacate lipsita de stralucirea realizarilor precedente.
In 2005 Burton a lansat destul de repede un nou film de animatie, care amintea prin tema, stil si personaje de A Nightmare Before Christmass - Corpse Bride, fiind nominalizat la premiul Oscar pentru cea mai buna productie de animatie. Este o pelicula intr-un ritm poate prea alert, marcata de gustul pentru gotic si chiar macabru a lui Burton, un succes de box office si mai ales de critica. Cineastul a negat mereu ca va realiza o continuare pentru Beetlejuice sau Nightmare Before Christmass, fiind mai curand interesant de realizarea unui film despre Edgar Allan Poe.
In viata personala Burton s-a casatorit in 1989 cu Lena Gieseke, actrita germana, de care a divortat in perioada filmarilor la Batman returns. A inceput apoi o relatie cu Helena Bonham Carter, cu care a avut in octombrie 2003 primul sau copil, Billy-Ray Burton.
Este profund influentat de ilustratiile lui Edward Gorey, dar si de cinematograful expresionist german, dar si de James Whale si F.W. Murnau.
