Hilaire Germain Edgar Degas s-a nascut pe 19 iulie 1834 la Paris, provenind dintr-o familie foarte instarita. S-a inscris la Ecole des Beaux-Arts din capitala franceza, unde a lucrat sub indrumarea unui discipol al faimosului pictor Ingres, artistul Luis Lamothes. Aici Degas a invatat mai ales arta desenului, care va fi o caracteristica principala a creatiei sale.
In 1854 renunta insa la studii si pleaca in Italia, unde va ramane pentru cinci ani, studiind arta italiana si in special operele Renasterii. Inca din primii ani in care s-a decis sa devina pictor, vizitand Luvrul si alte mari muzee, multe din Italia, Degas a fost atras de lucrarile lui Poussin, Velasquez, Goya, David, Ingres, si ale pictorilor italieni din secolul XV, Ingres fiind de departe preferat.
Absintul, 1876, Musee d'Orsay, Paris
Se intoarce la Paris in 1859 si incepe sa picteze o serie de portrete ale membrilor familiei si ale prietenilor, precum si mai multe tablouri cu teme istorice, in care imbina romantismul si clasicismul.
Dupa 1865, sub influenta tot mai puternica a curentului impresionist si a prieteniei cu Manet, a renuntat la temele clasice in favoarea subiectelor contemporane. Dar, spre deosebire de alti impresionisti, a preferat mereu sa lucreze in atelier si s-a aratat mereu prea putin interesant de studiul jocurilor luminii naturale, care ii fascinau pe colegii de generatie. Atras mai ales de subiectele din lumea teatrelor, cafenelelor, de imaginile din incaperi, Degas a fost si un fin observator al fiintei umane - mai ales al siluetei feminine.
Steaua (Dansatoare pe scena), 1878, Musee d'Orsay, Paris
Atat in portretele realizate de el cat si in studiile de dansatoare sau spalatorese, si-a pastrat obiectivitatea, incercand sa isi surprinda modelele in atitudini cel putin la fel de naturale si spontane ca cele ale instantaneelor fotografice. Arta lui Degas reflecta preocuparea pentru psihologia miscarii si expresiei si pentru armonia liniei si continuitatea conturului, ceea ce l-a evidentiat printre pictorii generatiei sale.
Descoperirea stampelor japoneze l-a inspirat sa inceapa sa foloseasca unghiuri vizuale neobisnuite si compozitii asimetrice. Folosind un model pe care il aducea in atelierul sau, Degas a realizat mai multe tablouri cu repetitii de balet sau spectacole, in care balerinele intra sau ies de pe scena, danseaza, se odihnesc sau asteapta sa le vina randul. In urma unei vizite in Louisiana, in 1872 - artistul avea rude indepartate in America - picteaza tabloul "Bursa de bumbac din New Orleans", singurul tablou care a fost cumparat de un muzeu in timpul vietii artistului.
Bursa de bumbac din New Orleans, 1873, Musee Municipal de Pau, Franta
Contemporanii lui Degas nu l-au judecat cu prea multa marinimie pe artist, considerandu-l nu doar un creator mediocru, ci si un excentric si un personaj bizar. La randul sau Degas nu a facut nici cel mai mic efort pentru a castiga aprobarea publicului sau criticii, cu aceasta aflandu-se mereu in conflict. Inca de la o varsta frageda a fost o persoana cu reale probleme de comportament, iar la maturitate devenise nesigur, nelinistit si temperamental, izbucnind din orice in accese de furie. Atat moartea mamei (pe cand artistul avea doar 13 ani) cat si educatia stricta primita in familie l-au facut sa devina un adevarat vulcan, care intra vesnic in conflict cu oricine i se opunea. Chiar daca, asa cum arata si ochii sai tristi din autoportrete, Degas era in interiorul sau o fire sensibila si delicata - dar paradoxal un artist foarte sigur pe sine, atat in atitudine cat si in tusele folosite - nu a ezitat niciodata sa isi apere punctul de vedere cu o vehementa care i-a indepartat pe prieteni si inversunat pe adversari.
Cai de curse, 1885-1888, Philadelphia Museum of Art
Degas era un singuratic, chiar daca uneori se plangea de aceasta. Isi petrecea mai tot timpul in atelierul sau, complet absorbit de lucrarile sale, experimentand noi tehnici si procedee. Singurele distractii erau rarele iesiri la teatru sau vizitele facute putinilor prieteni apropiati : Manet, Moreau, Paul Valpincon, Boldini, familiile Rouart si Haleivies.
Cat despre femei atitudinea pictorului fata de acestea poate fi descrisa cel mult ca toleranta. Ciudat pentru cineva fascinat de trupul feminin, pe care il studiase in fiecare miscare si atitudine toata viata cu o atentie aproape maniacala. Obisnuia sa le spuna prietenilor, mai mult sau mai putin in gluma, ca femeile ar trebui sa se ocupe doar de moda, pentru a-i lasa in pace pe barbati.
Dupa varsta de 60 de ani, pe masura ce vederea ii slabea, iar banii se imputinau - in buna masura datorita speculatiilor financiare nereusite ale fratelui sau, Achille - Degas a devenit si mai singuratic si mai deprimat.
Ora de dans, 1873-1875, Musee d'Orsay, Paris
Astazi, Degas este considerat in intreaga lume un maestru al reprezentarii figurii umane in miscare, un desenator extraordinar si un mare inovator al artei portretului, creatiile sale fiind apreciate in special pentru originalitatea compozitiei si tehnica fantastica. Chiar daca in epoca sa Degas a beneficiat de aprecierile nuantate ale unora dintre critici - care gasisera unele calitati artistice ale ciudatului tanar - abia in ultimii ani ai vietii pictorul a inceput sa se bucure de succesul pe car eil merita. Intr-un fel a fost si vina lui Degas.
Un solitar si in buna masura un mizantrop, acesta isi expunea foarte rar lucrarile in galerii. Singura sa expozitie personala a avut loc in 1893, cand avea aproape 60 de ani, Degas expunand aproximativ 30 de peisaje in pastel.
si
Repetitia, 1873-1878, Fogg Art Museum, Harvard University, Cambridge, MA
Intre 1865 si 1870 a participat cu cate doua lucrari la fiecare editie a Salonului oficial, dar a participat la sapte din cele opt expozitii ale grupului impresionist. Degas a lucrat enorm, chiar daca multe dintre lucrarile sale nu au mai fost terminate, inclusiv numeroase desene, schite si proiecte care au ramas dupa moartea artistului in atelier.
Degas s-a considerat intotdeauna un "realist", propunand ca cea de a opta editie a expozitiei impresioniste, din 1886, sa se desfasoare ca o manifestare a unui grup de artisti "independenti, realisti si impresionisti". Evolutia artistica a lui Degas este fascinanta si merita urmarita. La 19 ani era elevul lui Barrias si vizita adesea Luvrul si Cabinetul de Stampe de la Bibioteca Nationala din Paris, unde obisnuia sa copieze lucrarile vechilor maestri. Nu rezista mult in atelierul lui Barrias si se muta in cel condus de Louis Lamothe, unul dintre elevii lui Ingres. Cu ajutorul acestuia ajunge sa il intalneasca pe Ingres, al carui fervent admirator era.
Datorita influentei pe care a avut-o Ingres, Degas a sustinut intotdeauna ca orice pictor trebuie sa inceapa prin a fi un foarte bun desenator. Fara a stapani tot ceea ce tinea de desen nimeni nu putea pretinde ca este un artist adevarat. Dar chiar cu aceasta influenta Degas nu a renuntat nici un moment la cautarea propriei identitati artistice si a unui stil propriu.
Patru dansatoare, 1899, National Gallery of Art, Washington
Povestile despre limba ascutita a lui Degas si despre misoginismul sau arareori ascuns, si atunci cu stangacie, sunt bine cunoscute. Chiar si in timpul vietii acestuia au facut adesea inconjurul comunitatii artistice, ca dovezi ale excentricitatii acestuia. Dar totul ii era si ii este si astazi iertat datorita creatiei sale, pentru ca personalitatea sa dificila nu l-a impiedicat - sau poate tocmai ca l-a ajutat - sa creeze opere de arta incredibile.
Sutele de lucrari avand ca subiect dansatoarele - in ulei, pastel, tempera, guase, carbune, creion - sunt adevarate revelatii ale miscarii umane; caii desenati de el par vii, gata in orice clipa sa se napusteasca afara din rama ; iar studiile sale, cu femei la munca, facand baie sau pierzand timpul in cafenele, au un simt al realitatii care este in egala masura emotionant.
A murit pe 27 septembrie 1917 la Paris, fiind astazi considerat una dintre figurile marcante ale artei moderne. Chiar daca este de regula inclus in categoria impresionistilor, participand si la sapte din cele opt editii ale expozitiilor acestora, Degas s-a situat practic in afara curentului. Prin pregatirea sa si in special prin refuzul de a picta in aer liber, inspirandu-se din cadrul naturii, a reusit sa isi formeze un stil care, desi marcat de impresionism, este totusi o alternativa interesanta si originala a acestuia.
