Cetatea medievala Sighisoara

SIGHISOARA este mentionata pentru prima data in anul 1280. Configuratia terenului a determinat dezvoltarea orasului-cetate. Cetatea mentionata la 1280 a fost ridicata pe platoul superior al DEALULUI CETATII, servind ca loc de refugiu pentru locuitorii asezarii de la poalele dealului.

In secolul al XIV lea s-au stabilit pe platoul inferior un numar mare de mestesugari care la 1376 erau organizati in bresle.

Prosperitatea economica a mestesugarilor si negustorilor sighisoreni se vadeste si in marile resurse financiare ce se presupun a fi fost necesare pentru a ridica un puternic sistem defensiv, inaltat in a doua jumatate a secolului al XIV lea si al XV lea, impunand Sighisoara ca pe una dintre cele mai greu de cucerit cetati ale vremii din Transilvania. 

Centura de fortificatii consta dintr-un zid lung de 930 metri, inalt de 4 metri si construit initial din piatra, ce se desfasura pe ambele platouri ale dealului. Aproximativ la mijlocul inaltimii era un drum de straja pentru arcasi. Crenelurile aveau o deschidere larga, pentru a permite folosirea arcului si a arbaletei. Odata cu raspandirea armelor de foc, in secolul al XV lea, zidul a fost inaltat cu inca 3-4 metri, crenelurile largi fiind totodata inlocuite cu goluri de tragere, inguste, orientate in jos, fapt ce permitea aparatorilor sa traga asupra asediatorilor.

De data aceasta alaturi de piatra se foloseste si caramida. In secolul XVI si XVII, zidurile centurii de fortificatie au fost din nou intarite. Unele portiuni au fost suprainaltate pana la 14-15 metri. De-a lungul zidului, in interior, s-a amenajat un drum de straja ale carui contraforturi puternice si console din piatra se mai vad si astazi. Pentru a largi punctul de observatie si de tragere de-a lungul centurii de aparare au fost edificate 14 turnuri, menite sa intareasca sistemul defensiv, in fata unora dintre ele au fost construite bastioane cu platforma deschisa destinate tragerii de artileie. Turnurile si portiunea de zid de la un turn la altul au fost intretinute si aparate de membrii breslelor care le-au ridicat.

Centura de fortificatie se pastreaza aproape in intregime, impreuna cu 9 turnuri, care au rezistat timpului. TURNUL TABACARILOR - este unul dintre cele mai vechi, o prisma patrata de dimensiuni mici avand acoperisul intr-o singura apa cu inclinarea spre interiorul cetatii. Acestui turn i-a fost alipit in anul 1631 noul TURN al BARBIERILOR, distrus mai tarziu, ale carui urme se mai pot vedea pe tencuiala zidurilor invecinate.

TURNUL COSITORARILOR - Pe o baza dreptunghiulara se ridica un trunchi pentagonal, deasupra caruia se largeste, sustinut pe console robuste, intre care se deschid guri de aruncare-un etaj octagonal prevazut cu metereze pentru pusti, intreaga constructie fiind incununata de un acoperis hexagonal cu laturi inegale. La schimbarile de volume se adauga tencuielile ciuruite de gloante care contribuie la expresia de trecere a timpului si de stranie putere in fata acestuia. Datele istorice in legatura cu aceasta constructie sunt destul de sarace, se stie doar ca in anul 1583 i s-au facut insemnate reparatii. Prin pozitia sa exceptionala, cu vedere larga asupra imprejurimilor, acest bastion, intre timp umplut cu pamant, este astazi un admirabil loc de popas pentru calatorul pornit sa descifreze istoria trecutului.

TURNUL GIUVAERGIILOR sau AURARILOR - este primul turn mentionat documentar in anul 1511. Construit in punctul cel mai inalt al intregii cetati, in extremitatea de sud-vest a platoului superior, acest turn a fost inconjurat de cele mai multe legende, locul sau in istoria defensiva a Sighisoarei fiind dintre cele mai importante. In anul 1603 turnul e renovat si intarit cu un sant si un val de pamant. In urma unei explozii care a aruncat in aer zidul de legatura dintre TURNUL AURARILOR si TURNUL FRINGHERILOR, soarta acestui turn care detinuse vreme indelungata o pozitie cheie in sistemul de aparare al cetatii, a fost tot mai neprielnica. In 1809 un trasnet ii distruge acoperisul si etajul superior, iar in 1863 batrana zidire e transformata in sala de gimnastica a SCOLII din DEAL, fiind si printre primele din Transilvania. TURNUL FRANGHERILOR - acesta apara coltul de nord-vest al platoului de sus, avand un plan patrat, suprapus peste un zid mai vechi al cetatii. In urma cercetarilor din 1935, in subsolul sau au fost descoperite urmele unor creneluri astupate.

TURNUL MACELARILOR - sectiunea urmatoare a zidului de incinta, cuprinsa intre TURNUL FRANGHERILOR si TURNUL MACELARILOR, are o deosebita valoare documentara, intrucat s-a pastrat pe toata inaltimea, lasand sa se desluseasca cu claritate fiecare faza de constructie din diferitele etape ale dezvoltarii cetatii. TURNUL MACELARILOR se ridica cu cinci laturi in afara zidului de incinta, a sasea constituind-o insusi zidul. Construit probabil in secolul al XV lea, reconstruit in secolul al XVI lea, documentele il amintesc pentru prima data abia in anul 1680. Pozitia sa la poalele celei mai abrupte portiuni ale dealului ce coboara de pe platoul superior spre platoul inferior explica importanta strategica a acestui post de aparare. Zidul e strapuns de un arc de poarta numit de localnici 'torle'. Aceasta denumire se crede ca provine de la cuvantul romanesc tirla, referindu-se la o portita prin care se ajungea la tirla cu oi a locuitorilor din cel mai vechi cartier romanesc al orasului, Cornesti.

TURNUL CROITORILOR - ajungem la cea de-a doua poarta de acces a cetatii, prima Poarta din fata fiind strajuita de TURNUL CU CEAS. Datand probabil din secolul al XIV lea TURNUL CROITORILOR se infatiseaza cu o arhitectura de o nobila simplitate, cu un puternic acoperis, dreptunghiular; este strapuns in fata inferioara de doua ganguri boltite in cruce, odinioara prevazute cu porti in ambele extremitati. Deasupra portilor turnul creste cu inca doua etaje prevazute cu ferestre de tragere. Incendiul din aprilie 1676 in urma caruia au ars in 6 ore trei sferturi din oras i-a cazut victima si TURNUL CROITORILOR; din cauza focului a explodat rezerva de pulbere care era depozitata in turn, distrugand nivelele superioare si un mare numar de arme precum si rezervele de grau. Turnul a fost in intregime reconstruit in anul 1679, cand a fost dotat si cu armamentul necesar. Cu acest prilej gangul de nord-vest a fost inchis, fiind transformat in depozit de pulbere pana in 1935, cand a fost restaurat, revenindu-se la forma initiala.

TURNUL CIZMARILOR - la aproximativ 180 metri de-a lungul zidului refacut ulterior, ne intampina TURNUL CIZMARILOR pe care documentele il amintesc pentru prima data in anul 1594. In forma actuala este unul dintre turnurile recente,fiind reconstruit in anul 1650. Relativ scund el se prezinta ca o prizma hexagonala cu laturi inegale,incununat cu un prelung coif de tigla, din masa careia se desprinde spre sud, interiorul cetatii, un mic turnulet de observare, ceea ce-i ofera turnului un pitoresc aparte. In secolul al XIX lea partea de vest a sistemului defensif a suferit cele mai multe transformari. O furie distructiva s-a abatut parca asupra cetatii, privandu-ne astazi de posibilitatea de a admira monumente cu arhitectura impresionanta.

Au fost daramate : TURNUL LACATUSILOR la 1894 si manastirea franciscanilor, pentru a creea spatiu necesar actualei biserici catolice; in 1886 a fost demolat TURNUL DOGARILOR pe locul caruia a fost ridicat palatul administrativ. Din informatiile pastrate, se pare ca TURNUL DOGARILOR era unul dintre cele mai vechi turnuri. Pe locul vechiului TURN al BARBIERILOR daramat din ordinul primarului Martin Eisenburger, in anul 1631 a fost construit TURNUL FIERARILOR. TURNUL FIERARILOR - este adosat zidului de incinta,datorita adosarii, turnul pare mult mai inalt vazut de la exteriorul cetatii, latura lui rasariteana fiind cu adevarat impozanta. Sub acoperisul abrupt in patru ape fatadele celor doua nivele sunt prevazute cu ferestre de tragere, creand astazi un efect decorativ deosebit. De aici ajungem din nou la Poarta din fata, intrarea principala in paradisul unei lumi pierdute, unde inca vegheaza falnic in fata tuturor timpurilor cel mai de seama turn, TURNUL CU CEAS. TURNUL CU CEAS - numit 'TURNUL PORTII', este cunoscut de la inceputul secolului al XVIII lea sub denumirea de TURNUL CU CEAS. La 1604 turnul a fost dotat cu orologiu al carui mecanism era din lemn, iar in 1648 ceasornicarii sighisoreni, in frunte cu Jhonn Krischel, au inlocuit vechiul mecanism de lemn cu unul din metal. De atunci limbile ceasului indica si minutele. Sistemul de semnalizare sonora anunta si astazi scurgerea orelor; a fost si el perfectionat, batand si sferturile de ora. Langa cele doua cadrane ale orologiului, unul orientat spre Orasul de Jos, iar celalalt spre Cetate, Jhonn Kirschel a montat doua a grupuri de statuete sculptate in lemn, actionate de mecanismul ceasului la anumite ore. Acestea sunt dispuse in trei registre. In registrul intai, doua figurine reprezinta JUSTITIA si DREPTATEA; ele avertizau, ca si cele patru turnulete ale acoperisului, ca Sfatul orasului beneficia de autonomie judiciara, deci putea sa aplice pedeapsa capitala. In nisa deschisa se vede figurina zilei in curs de desfasurare; cand orologiul anunta prin cele 12 batai inceputul unei noi zile, la a sasea bataie discul se invarteste, zeul zilei urmatoare aparand pentru urmatoarele 24 de ore.

Construit cu siguranta inca in a doua jumatate a secolului al XIV lea, TURNUL CU CEAS, un urias paralelipiped vertical a dobandit actuala infatisare a partii zidite la sfarsitul secolului al XVI -lea. Acoperisul turnului, clopotele, statuetele si mecanismul ceasului, unic pe atunci in Transilvania, au cazut prada groaznicului incendiu din anul 1676. Importanta deosebita a Portii Principale, a impus refacerea grabnica a partii arse, ceea ce s-a si petrecut un an mai tarziu cu acoperisul turnului. In registrul al doilea sunt doua nise mici; prin cea din stanga, apare o figurina la orele 6 dimineata, marcand inceputul zilei de lucru a mestesugarilor; la orele 16 prima figurina se retrage si din nisa dreapta iese alta figurina, avand in mana doua lumanari; ea anunta incetarea lucrului si totodata sosirea serii. In partea dreapta a cadranului dinspre Orasul de Jos, statuetele sunt dispuse in doua registre. In primul registru, sapte figurine asezate pe un disc reprezinta zeii ce patroneaza zilele saptamanii: D I A N A [LUNI] , M A R T E [MARTI] , M E R C U R [MIRRCURI] , J U P I T E R [JOI] , V E N E R A [VINERI] , S A T U R N [SAMBATA]  si S O A R E L E [DUMINICA].