Trebuia sa fie razboiul care va pune pentru totdeauna capat tuturor razboaielor si care sa aduca pacea in lume. Nimeni nu s-ar fi asteptat initial sa fie altceva decat un conflict local, iar optimistii credeau ca nu va dura mai mult de cateva saptamani, cel mult luni, iar cu noile tehnologii si arme pierderile vor fi minime, pentru ca se va ajunge repede la o solutie diplomatica. Iar cei care se temeau ca Europa nu va mai fi niciodata la fel erau priviti ca pesimisti, poate chiar tradatori, defetisti, categoric nepriceputi atunci cand vine vorba de politica si negociere. In fapt aveau sa urmeze ani lungi de razboi de transee, gaze de lupta, pierderi care depaseau de zeci de ori cele mai sumbre previziuni, tari care aveau sa isi castige independenta si dinastii care s-au prabusit, morti, raniti si mutilati din toata lumea, eroism uitat si o noua Europa, care se va indrepta peste atat de scurta vreme spre un nou razboi mondial.
In drama regizata de Sam Mendes razboiul este in plina desfasurare, iar anul 1917 nu doar ca nu a adus victoria vreunei dintre tabere, dar pare ca luptele vor dura inca multa, multa vreme. Doi tineri soldati britanici au ajuns la fel ca nenumarati altii din generatia lor, gata sa lupte pentru monarhie si libertate, si la prima vedere pare ca numai un formidabil noroc ii va ajuta sa nu devina la randul lor victime. Dar atunci cand primesc o misiune aparent imposibila, dar care ar putea sa salveze vietile a cel putin 1600 de compatrioti, cei doi realizeaza ca uneori sansa unica este sa risti totul, inclusiv moartea, luptand in acest fel pentru ceilalti. Poate ca sacrificiul lor va fi uitat de toti, inclusiv de cartile de istorie. Sansele ca ei sa reuseasca sunt oricum foarte mici. Dar in acel 1917 au sansa, oricat de mica, de a schimba destinul a sute de soldati. Si mai presus de asta de a le oferi ceea ce nu are pret: un viitor.