Mai cunoscut pentru compozitiile sale religioase, Caravaggio demonstreaza in aceasta opera de tinerete de ce a fost considerat inca din timpul vietii unul dintre cei mai mari pictori din toate timpurile, desi firea sa turbulenta i-a adus nu doar moartea timpurie, dar l-a facut si sa piarda sustinerea unor protectori puternici. O capodopera a genului, aceasta natura moarta a socat atunci prin realism si maniera in care maestrul a reprodus texturile, dar si pentru ca mai tarziu a fost interpretata si ca avand un sens simbolic, ce sugera in fapt ciclul vietii si al mortii.
2. Vincent van Gogh – Portretul lui Pere Tanguy (1887-1888)
Un sustinator entuziast al noilor artisti, bunul si blandul Julien-Francois Tanguy avea o mica pravalie unde le vindea pictorilor materiale de lucru, adesea pe datorie sau primind picturi in schimbul culorilor. A fost si primul care a expus in magazinul sau tablouri de Vincent van Gogh (fara sa vanda vreunul), asa cum a procedat cu multi tineri pictori, asa ca nu intamplator artistul a realizat trei portrete ale lui Pere Tanguy, acesta fiind si cel mai reusit. Interesant este ca pentru fundal Vincent van Gogh a folosit o colectie de stampe japoneze, foarte la moda in epoca si care il fascinau, fiind pentru avangarda o sursa de inspiratie si initial un veritabil soc stilistic.
3. Claude Monet – Impresie. Rasarit de soare (1874)
Lucrarea de la care incepe in fapt istoria impresionismului – Monet a dat titlul astazi celebru cu o surprinzatoare inspiratie de moment – nu a parut initial nici macar pentru autorul ei o veritabila revolutie. O imagine a portului Le Havre, drag lui Monet pentru ca era locul unde crescuse si unde incepuse practic sa picteze, tabloul a fost un succes inca de la prezentarea in cadrul expozitiei din aprilie 1874. Atunci printre cei 30 de participanti se numarau Monet, Pissarro, Renoir, Degas, astazi nume de referinta, in acel moment insa artisti ce propuneau un alt stil ce nu era deloc pe placul criticilor academisti, de unde si ironiile, atacurile muscatoare si cronicile ce peste decenii pareau cu totul absurde.
4. Pierre-Auguste Renoir – Umbrelele (1881-1856)
Un pictor plin de prospetime, cu un stil luminos si incantator, Renoir era radical opus tipologiei “artistului blestemat”, care se dedica si suferea creatiei, ignorand orice altceva. Picta cu o bucurie mereu sincera, vie, tonica, dar era in egala masura prolific si minutios, iar in “Umbrelele”, una dintre marile sale creatii, nuantele de albastru, compozitia incarcata pastrandu-si un surprinzator echilibru si frumusetea pura a modelelor, mai ales a fetitei din partea dreapta jos a panzei, au uluit si incantat. O scena contemporana pentru care Renoir, altfel un pictor ce lucra relativ repede, a avut nevoie de cinci ani, panza poate fi vazuta astazi la Galeria Nationala din Londra. Criticii au vazut mai tarziu aici si o puternica influenta italiana si un omagiu adus frumusetilor artei renascentiste.
5. Jan van Eyck – Portretul Arnolfini (1434)
Unul dintre cele mai cunoscute portrete din istoria artei occidentale este si unul dintre cele mai misterioase. Este cu adevarat un portret al unui tanar cuplu, abia casatorit, sau este o compozitie alegorica? Ce simbolizeaza cainele? Cine sunt de fapt personajele? Este o logodna, o casatorie sau este dimpotriva o evocare plina de tristete a tinerei sotii care a murit de curand? Hainele purtate de aceasta ascund oare o sarcina, si daca da este una reala sau simbolica? Si in sfarsit cum s-a gandit Jan van Eyck nu doar sa reproduca scena in oglinda, dar si sa se introduca pe sine ca martor al evenimentului?
6. Georges Seurat – O duminica pe insula Grande-Jatte (1894-1896)
Seurat a lucrat aproximativ doi ani la cea mai cunoscuta dintre picturile sale, realizand cu rabdarea sa zeci de schite preliminare si incercand sa prezinte publicului o sinteza a teoriilor sale noi despre arta, o declaratie definitiva si descriptiva a poantilismului care ii facea pe unii critici sa deplang decaderea absoluta a traditiilor picturale. Cu personaje aproape exclusiv statice, parand mai curand tipologii decat reprezentari ale unor oameni vii, compozitia complexa soca atunci si impresioneaza astazi tocmai prin tehnica minutioasa, iar rama pictata chiar de Seurat si integrata in intreg a atras la randul sau atentia pentru ca prea putini pictori s-ar fi gandit sa foloseasca si acest accesoriu ca o parte a scenei.
7. Sandro Botticelli – Venus si Marte (1485-1486)
O minunata compozitie de inspiratie mitologica, in care Marte, zeul razboiului se odihneste, rapus de oboseala si (probabil) de farmecul zeitei iubirii, Venus, aflata in partea stanga a tabloului si avand infatisarea unei tinere doamne cu hainele si coafura vremii pictorului. In vreme ce razboiul a fost rapus de iubire, cativa satiri departe prin rotunjimea lor plina de candoare de reprezentarile mai brutale si agresive nu ezita sa se joace, razand, cu temutele arme ale lui Marte. De un impresionant echilibru, probabil ca a fost pe placul comanditarilor de epoca, desi nu se stie practic nimic despre aceasta pictura pana cand a fost redescoperita dupa jumatatea secolului XIX, in Marea Britanie.
8. Pablo Picasso – Guernica (1937)
Complexa masa de figuri distorsionate, distruse, urlandu-si disperarea si agonia, una dintre cele mai cunoscute compozitii ale lui Pablo Picasso a fost gandita ca un protest fata de bombardarea de catre Germania a micului oras basc purtand acest nume. O pledoarie pentru pace si o dureroasa marturie, Guernica avea sa fie expusa la Madrid abia in 1981, dar de atunci, dupa finalul Razboiului Civil si sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial, publicul si critica de arta erau gata sa vada cu adevarat “Guernica”.
9. Henri Rousseau – O seara de carnaval (1886)
Rousseau-Vamesul folosea cele mai diverse surse de inspiratie, iar revistele si cartile ilustrate, chiar si cele pentru copii, nu puteau lipsi. Probabil si cele doua personaje ce par desprinse din commedia dell’arte au fost alese dintr-o astfel de publicatie si inserate ulterior intr-un decor sumbru, naiv si apasator, o padure redata cu minutiozitatea pasionata a pictorului fascinat mereu de natura. Este una dintre putinele picturi ce ii poarta semnatura care nu surprinde prin explozia de vitalitate si culoare, pentru ca Henri Rousseau a ramas in memoria admiratorilor sai in principal pentru scenele exotice, cu deserturi si jungle luxuriante, sau datorita portretelor in maniera naiva.
10. Johannes Vermeer – Fata turnand lapte (1658-1660)
Cunoscut mai ales pentru “Fata cu cercel de perla”, enigmatic portret comparat adesea cu Mona Lisa, Vermeer a reusit in acest tablou una dintre cele mai bune compozitii, de la infatisarea modesta si concentrata a modelului la micile detalii incantatoare, precum geamul putin murdar, cu un ochi spart, camera modesta, textura de la suprafata painii sau felul in care a folosit lumina filtrata pentru a incadra ansamblul. Putini pana la el au reusit sa redea cu atata maiestrie (nu intamplator Vermeer lucra multa vreme la o singura panza, spre deosebire de confrati mult mai prolifici) toate aceste detalii si sa pastreze un echilibru si o forta expresiva remarcabile. Pare bizar astazi ca multa vreme dupa moartea sa opera lui a fost pur si simplu uitata, fiind redescoperita cu entuziasm abia de la jumatatea veacului al XIX-lea.
11. Gustave Courbet – Intalnirea (Buna ziua, domnule Courbet) (1854)
Pictor care nu s-a sfiit sa provoace si sa experimenteze, luand adesea in deradere criticilor (ceea ce nu insemna ca nu il infuriau) si reusind sa starneasca veritabile scandaluri, Courbet se reprezinta aici la intalnirea cu admiratorul sau, Alfred Bruyas, in casa caruia pictorul a locuit o perioada, din mai pana in septembrie 1854. Cei doi ar fi trebuit sa pregateasca o expozitie personala Courbet (in cele din urma Bruyas a renuntat), asa ca pictorul a petrecut mai mult timp la proprietatea acestuia din Montpellier, lucrand cu frenezie. Courbet este aici increzator, chiar arogant, privindu-si sustinatorul cu o anume superioritate, in vreme ce servitorul lui Bruyas tine capul plecat, parca umil in fata celor doi domni.
12. Salvador Dali – Persistenta memoriei (1931)
Una dintre capodoperele sale si (probabil) cea mai cunoscuta pictura de Salvador Dali, stranie si imposibil de descifrat imagine cu ceasuri ce se scurg intr-un peisaj straniu si pustiu, cu un titlu pe masura primei impresii, este unul dintre tablourile tot mai impresionante si mai misterioase cu cat este privit mai mult. Devenit o imagine iconica, parodiata, imitata si admirata, fara a putea fi vreodata descifrata, a provocat in egala masura entuziasme si atacuri furibunde.
Foto: wikipedia.org
