Amintirile unuia dintre cei mai importanti artisti chinezi contemporaniNascut in 1957 la Beijing. Si-a urmat tatal in exil, la putina vreme dupa aceea, in regiunea Xinjiang, de unde viitorul artist plastic va pleca abia in 1976. Absolvent al Academiei de Film din Beijing. Se stabileste la New York si va reveni in China in 1993. Cunoscut si apreciat pentru fotografiile si instalatiile sale artistice, dar si pentru proiecte arhitecturale si arta conceptuala. Cunoscut activist si disident, ale carui opinii au fost adesea critice la adresa guvernului tarii sale. Considerat de critica de specialitate unul dintre cei mai importanti artisti chinezi contemporani. A avut numeroase expozitii in toata lumea.
Sunt datele sumare ale unei biografii remarcabile, ce ofera un minim de informatie pentru ca vizitatorii unei manifestari Ai Weiwei sa stie care sunt originile artistului ale carui creatii le vor vedea. Cei care si-ar dori sa afle mai mult au acum la indemana nu o prezentare de catalog sau unul dintre interviurile acordate de artist, ci propria poveste, un volum de memorii in care Ai Weiwei incepe sa isi aminteasca, si pana la final va construi atat odiseea propriei vieti, cat si o istorie atragatoare si uneori dureroasa a tarii sale.
Fie ca este vorba de perioada petrecuta in exil (una dintre pedepsele traditionale in cultura chineza si-a regasit noi valente in noul regim) si greutatile pe care le-a trait acolo, fara sa stie daca va mai putea vreodata sa se intoarca, fie de gustul lumii libere odata ce artistul a ajuns in America sau de (cel putin pentru unii) surprinzatoarea decizie de a se intoarce acasa, Ai Weiwei este de fiecare data un povestitor sigur pe sine, talentat si cu o maturitate epica surprinzatoare. Cei care i-au vazut pana acum fotografiile, o instalatie inedita si poate bizara la prima impresie sau sunt familiarizati cu numele sau datorita implicarii sale ca activist pentru drepturile omului, vor ramane cu siguranta surprinsi. Pentru ca este un autor ce stie cum sa scrie pentru a-si prinde cititorul, cum sa il pastreze si pana la final sa il faca pe acesta sa inteleaga, indiferent de originile sale, ce inseamna China si cum te marcheaza anii petrecuti intr-un regim restrictiv, totalitar.
Este o carte ce poate fi privita ca o vasta cronica de arta, bildungsroman al devenirii unui nume crucial pentru arta chineza contemporana. Poate fi si fluxul memoriei unui artist care si-a gasit in creatiile sale un refugiu din fata unei istorii care ameninta sa il sufoce si sa il zdrobeasca, eliberandu-se in cele din urma tocmai prin rezultatul acestor experiente. Sau un veritabil ghid de a rezista si a-ti gasi modalitatea si forta de expresie intr-un lume ostila. Ori de ce nu o istorie altfel a Chinei recente.
Ai Weiwei, 1000 de ani de bucurii si dureri, editura Trei, 2022
