"Orbitorul" lui Mircea Cartarescu

Printre atatea evenimente de mare rasunet national si international, precum propunerea cresterii substantiale a pensiilor, concertul "rollingilor", situatia din invatamant si turneul lui lui Julio Iglesias prin Romania, lansarea ultimului volum al trilogiei "Orbitor" de catre Mircea Cartarescu ar putea trece cumva, nu chiar neobservat, dar mai putin apreciat. Aparitia pe piata editoriala si incheierea unui mare roman, la propriu si la figurat, ar trebui sa insemne un moment fast, nu doar pentru autor si editura. Sigur ca momentul ales, in mijlocul verii, nu este chiar cel mai fericit pentru lecturi intense si comprehensive, cu atat mai mult cu cat Mircea Cartarescu nu mai este doar un simplu prozator-autor optzecist, ci un "brand" in care isi pun nadejdea, nu putini, pentru obtinerea unui Premiu Nobel pentru Literatura. Pentru Romania, desigur, da bine si la autoritati, dar mai umfla putin si pieptul multimilor trase in piept de multe si marunte alte mizerii.
Nu avem posibilitatea sa comentam cartea: ea trebuie citita cu atentie, reluand si celelalte doua volume anterioare. Doar prin simpla rasfoiala si cu urechea ciulita la ce spune gura targului sau functioneaza propriile simpatii sau idiosincrazii nu ar fi cinstit. Nici fata de Mirecea Cartarescu, nici fata de noi insine, cei care am trait alaturi de el. Cu sau fara literatura nascuta in aceste decenii. Ar trebui in primul si in primul rand apreciat efortul si tenacitatea lui "Mircione" (cum il alinta Tudor Jebeleanu, un martor al cresterii unei intregi generatii, chiar daca membrii ei au mai si murit sau nu mai sunt solidari intre ei) de a duce la capat un proiect. Stim bine ce inseamna sa dai din gura sau sa schitezi capodopere si ce inseamna ducerea pana la capat al lucrului inceput. Apoi ar mai trebui apreciat efortul lui Mircea Cartarescu de a nu se lasa intimidat de cei din jur si a fi el insusi, asa cum vrea si simte el, dincolo de ce credem noi, unii sau altii, de ce face. Si mai apoi ar trebui apreciat faptul ca a stiut si a fost in stare sa-si gestioneze corect si eficient propria opera. Este de toata lauda, dincolo de resentimente si ranchiuna, invidie sau indiferenta. Literatura romana a castigat un bun exemplu de cum se poate cladi o cariera si un prestigiu. Doar cartile si valoarea lor nu sunt suficiente, nu are rost sa fim ipocriti sau sa ne mintim singuri. La fel este si cu Premiul Nobel, unde doar Norman Manea si Mircea Cartarescu sunt suficient de bine plasati pentru a emite pretentii reale. Credem ca bucuria lui Mircea Cartarescu de a-si vedea terminat "Orbitor"-ul va fi si cea a cititorilor. Am pierdut placerea de a ne bucura de bucuria altora: am bombanit de prea multe ori vizavi de diferite afirmatii sau atitudini ale lui MC ca sa nu fim sinceri si de aceasta data. Valoarea intrinseca a romanului va fi data de lecturi atente si oneste, ale criticii sau ale marelui public, si mai putin de textele exaltate ale celor apropiati, oricat l-ar iubi si admira pe Mircea Cartarescu. Nu stim daca aceste vagi consideratii conteaza in vreun fel, dar chiar credem ca este un moment important al vietii noastre literare. Intelectuale. Actuale. Ne-ar place sa stam la o sueta cu autorul dupa lectura cartii, nu prea ne facem iluzii, astazi traim in lumi diferite. Dar nimic nu este imposibil. Mai ales in Romania. Cititi cartea lui Mircea Cartarescu, chiar si in aceste zile toride de vara. Din respect pentru munca unui om care si-a vazut visul cu ochii: romanul "Orbitor" a intrat deja in istoria literaturii romane.