Desi fiecare in parte a avut momente demne de lauda, asigurand un nivel valoric unitar, merita sa fie subliniate totusi performantele unor interpreti care, in ultimii ani, au "crescut" spectaculos - tenorul Marian Somesan, un Eisenstein care aduce nu doar un glas liric si un real progres tehnic, ci mai ales un joc scenic expresiv, suplu si nuantat, asemeni sopranei Diana Tugui care, pe langa aparitie, cucereste si prin vocea calitativa, bine condusa si prin miscarea dezinvolta de adevarata subreta, imbinand la randul sau cu plasticitate, in Adele, expresivitatea vocala cu cea scenica -, cei doi fiind aplaudati entuziast, pe buna dreptate, de catre publicul numeros si avizat. De asemenea, basul Sorin Draniceanu a fost un impozant Frank, glasul sau amplu, generos, precum si experienta scenica asigurandu-i reusita, alaturi de mezzosoprana Mihaela Popa - in travesti, un convingator Orlowsky -, de Ioan Cherata - demonstrand, in Falke, faptul ca deprinde tot mai mult si cantul frumos, dar si stiinta de a rosti proza atat de importanta si dificila in acest gen -, aprecieri care i se pot "transfera" si tenorului Ion Sandu Filip care, in Alfred, a fost un adevarat... "tenor" cu emfaza si afectare de "vedeta", dar si cu glas penetrant, calitativ, care ar deveni extrem de interesant daca ar fi "lucrat" cu seriozitate. Din pacate, la soprana Anca Parlog rezervele au fost numeroase, iar publicul a reactionat ca atare (semn ca spectatorii sunt avizati si pretentiosi), pentru ca in Rosalinda s-a rezumat la gesturi stereotipe, a dovedit ca nu este familiarizata cu modul de a spune textul vorbit intr-o maniera fireasca si ca materialul vocal daruit de Dumnezeu nu este suficient pentru a fi "solist" (iar faptul ca nu place nici la Bucuresti, nici la Timisoara sau pe alte scene unde si-a incercat norocul, ar trebui sa-i dea serios de gandit). Gabriel Marcu, Teodor Ispas, Andreea Leonte, Valentin Iordache au completat distributia cu talent si daruire, corul (pregatit de Pavel Sopov) a sunat bine si s-a straduit sa rezolve si miscarea scenica, baletul a sustinut cu mult aplomb si curaj secventele (in principiu) atat de mult gustate, aducand fie gratia valsului, fie farmecul "soriceilor", iar orchestra a incercat sa fie la inaltimea unei partituri deloc facile, tanarul Marius Hristescu dirijand cu precizie si bune intentii.
Am aplaudat astfel, alaturi de melomanii craioveni, un spectacol (in linii mari) pus la punct. Iar dupa caderea cortinei finale a stagiunii, directorul Florin George Zamfir va pleca la Brasov pentru a dirija "Falssaff" de Verdi, apoi, impreuna cu o parte din ansamblul teatrului pe care il conduce va sustine un lung turneu in Europa, revenind apoi la Teatrul Liric pentru a pregati o noua editie a Festivalului "Elena Teodorini" ce va debuta pe 3 octombrie.
