"Abraham a fost crestin... Primul si cel mai curat. N-a mintit, n-a furat... dar e-adevarat, la neveste s-a cam incurcat.
Abraham a fost musulman. Da, e-adevarat ca n-a fost niciodata la Mecca, pentru ca Mecca a intarziat cu vreo mie de ani."
Si, ca totul sa fie complet, "Abraham a fost evreu... Si de 5000 de ani crestinii, musulmanii si evreii se ucid intre ei... ca sa nu-si uite stramosul comun, pe Abraham."
Un poem inchinat intai de toate Omului, supus lumii si revoltat in fata lui divinitatii, o poveste fara inceput si fara sfarsit despre iubire, despre disperare, despre moarte, adevar si, inainte de toate, despre drumul minunat care duce de la omenescul ("preaomenesc") la Dumnezeu si invers. Spectacolul Teatrului Metropolis, un amestec de jazz si poezie, un recital sustinut in forta de Maia Morgenstern, cu treceri abrupte de la disperare la duiosie, de la revolta la supunere, de la intelegere la manie, este un eveniment singular pe scenele din Romania. Construit intr-un decor extrem de simplu, desprins parca dintr-o carte cu ilustratii despre "jidovul ratacitor", spectacolul o aduce pe scena pe Maia Morgenstern intr-o postura inedita, ea insasi in rolul unui jidov care rataceste in cautarea sinelui si a lui Dumnezeu, traverseaza timpuri si lumi si se opreste din cand in cand, la raspantiile istoriei, pe urmele lasate de ratacirea "poporului ales" prin "pustiul" secolelor: "Eu sunt jidanul care a scris Biblia, dar acum nu mai stiu s-o citesc".
Iar drumul incepe in sinagoga din Toledo... Unde rabinul vorbeste "engleza cu accent de Brooklyn". Evreul care i-a trecut pragul cere sfat ca sa-si aduca inapoi femeia iubita. Rabinul il invata sa-si puna haina ei si sa planga. Apoi, pe mai departe, ce e de facut "raspunsul il stie doar Dumnezeu. Dar pentru asta trebuie sa ajungi pana la el." Aici incepe drumul inapoi "de la Muntele Sinai la Muntele lui Venus". Ca sa-l caute pe Dumnezeu si femeia iubita, jidovul din sinagoga din Toledo imbraca haine de femeie... Ritmuri de flamenco se amesteca apoi cu cele evreiesti, Marseillesa cu Internationala, Oda bucuriei cu Auschwitz-ul, Inchizitia cu Rastignirea lui Hristos, spatiul si timpul se topesc, lumea se schimba, mormintele se aduna, iar cele zece porunci se transforma in pietre... In montarea de la Metropolis, secolele se scurg in alt ritm, iar jidovul pornit in cautarea lui Dumnezeu isi citeste poemul pana la capat, pana la Facerea lumii, nelasand deoparte prigoana "poporului ales" prin istorie si nici revolta in fata acelui Dumnezeu care l-a "ales": "Doamne, puteai s-alegi pe altii, ca nu ne suparam deloc."
Cu doza necesara de patetism, cu scrasnet din dinti, cu o forta scenica nemaipomenita, Maia Morgenstern il transforma pe "jidovul ratacitor" in femeie... aflata in cautarea acelui moment de la inceputurile lumii cand "Dumnezeu era Cuvantul". Cand oamenii nu se imparteau in evrei, musulmani si crestini, ci in barbat si femeie.
Secondandu-i scenic fiecare miscare si fiecare cuvant, muzica lui A.G. Weinberger creeaza legatura, perfect sustinuta actoriceste de Maia Morgenstern, dintre sunet si gest, conducand catre marturisirea cea mare: "Traduc limba interioara, limba lui Dumnezeu, in cuvinte ce seamana cu doina, cu rugaciunea, cu poezia, iar limba romana pe care am invatat-o la gradinita a devenit a doua limba oficiala a sufletului meu."
