Ce stiu polonezii despre teatrul romanesc? Nimic. Ce vor sa afle despre ce se petrece dincolo de largile lor granite? In general, nu mare lucru, daca nu e vorba despre filme premiate la mari festivaluri ale lumii sau de literatura "nobelizata". Experienta intalnirii cu cele doua spectacole (sustinute financiar in intregime de Institutul Cultural Roman de la Varsovia) avea, la Poznan, un potential de interes macar pentru stilul acestora, atat de diferit de cel al restului productiilor din festival, centrate pe text si actorie mai mult decat pe imagine si regie. Teatrul National din Varsovia, de pilda, a prezentat, cu o zi inainte de spectacolul de la Galati, "Norymberga" de Wojciech Tomczyk, in regia Agnieszkai Glinska, o punere in scena destul de traditionalist-plata, dar cu actori foarte buni, in care un fost ofiter al politiei secrete poloneze isi spune propria versiune a faptelor inaintea unei jurnaliste, cerand un Nurenberg al comunismului.
Imediat dupa ce reprezentatia cu "Zuckerfrei..." s-a incheiat la Sala Studio (Malarnia - un spatiu "de avarie" pentru spectacolul lui Berceanu, care a obligat la o schimbare de decor in timp record si sub ochii inocenti ai spectatorilor), pe scena "mare" a inceput ultima productie invitata a festivalului, "Castel Felice" de Kornel Hamvai, in regia lui Peter Vallo, de la Teatrul Radnoti din Budapesta, o montare cu un decor fascinant (reproducand la scara 1:1 o punte de vapor) a unui text despre teroare si supravietuire in Ungaria anilor '50.
La doua zile dupa incheierea festivalului de la Poznan, acelasi ICR organiza la Varsovia si Cracovia doua lecturi din scrierile timisorenilor Radu Pavel Gheo si Robert Serban; in capitala Poloniei, lectura a avut loc la libraria-ceainarie "Tarabuk", un fel de Carturesti local, dar mult mai informala (si mai mica), intima si prietenoasa, plina pana la refuz de mese si scaune desperecheate si canapele moi, intr-un stil eclectic primitor, in care oamenii par sa vina mai degraba sa citeasca decat sa cumpere carti. Serban si Gheo si-au citit singuri, in romana, din textele recent publicate in revista varsoviana "Lampa", versiunea in poloneza revenindu-i Malgorzatei Lippman, o actrita care, cu ceva timp in urma, jucase in spectacolul-lectura cu piesa Gianinei Carbunariu, "mady-baby.edu".
Dimineata, Radu Pavel Gheo si Robert Serban au plecat spre Cracovia, un alt oras mare al Poloniei, unde zilele acestea a avut loc un targ de carte. Vorba aceea cu omul care sfinteste locul e foarte potrivita in cultura romaneasca; uneori, tot omul sfinteste si institutiile statului. In comparatie cu abulia in care se pierd nu putine dintre "sucursalele" ICR, ar fi greu de crezut, la ritmul si deschiderea pe care le dovedeste, ca Institutul Cultural Roman de la Varsovia n-a implinit inca un an de existenta. ICR va aniversa acest prim an pe 6 noiembrie, ocazie cu care, de la ora 18.00, in Sala de Concerte a Palatului Regal, va avea loc un concert de gala in interpretarea orchestrei de camera "Philharmonia", sub bagheta dirijorului Nicolae Iliescu, unul dintre cele mai bune ansambluri de gen din Romania, constituit in 1983 si care, de-a lungul timpului, a concertat in Bulgaria, Cehia, Grecia, Turcia, Austria, Germania, Italia, Spania, colaborand cu solisti celebri, precum Rugiero Ricci, Victor Picaiseu, Alberto Lisy, Mincio Mincef, Alirio Diaz sau Barbara Hendricks.
