"Obiectul, cartea obiect, proiectul sau cum vreti sa-i spuneti se circumscrie intrucatva artei conceptuale, dar mai mult unui conceptualism de sorginte diferita decat acela pe care il cunoastem. Un conceptualism de sens contrar sau, mai bine zis, un conceptualism, ca sa folosesc un termen la moda, interactiv. In ce sens interactiv? Adica plecand de la arta spre concept si apoi continuand demersul artistic in temeiul conceptului. Sa ma explic: in cazul nostru am pornit de la un grup de piese muzicale inregistrate. Am extras un concept ce ar fi putut fi caracteristica dominanta, ar fi putut caracteriza atmosfera generala in care se desfasura discursul. In jurul acestui concept am ales poetii, uneori si poemele, iar ulterior am repartizat cate un poem fiecarui segment muzical adica am creat cinci binomi poem-improvizatie muzicala. Necesitatile formale ale muzicii au determinat ordinea poemelor, iar pentru a avea un element de continuitate am apelat la o serie de gravuri ale Suzanei Fantanariu avand ca tema - ea le spune ambalaje pentru suflet - eu le vad mai degraba ca pe niste sarcofage, obiecte cu trimitere directa la moarte, impietrire, nemiscare. Astfel a luat nastere Dark, prin interactionarea a trei arte: muzica, poezie, arta plastica, la care se mai adauga conceptia si realizarea obiectului in sine, cu alte cuvinte design-ul, apartinand artistului timisorean Pavel Veres. (Enjoy the darkness! Si am zis bine asa pentru ca proiectul contine si o varianta engleza a textelor si poemelor)", a declarat pentru ziarul ZIUA Mircea Tiberian.
Tema in jurul careia este construit intregul esafodaj artistic este moartea-intuneric, textul din deschidere fiind un fragment din "Cartea tibetana a mortilor", "Invocatia catre Buddha si Bodhisattva", care conduce cutremurator catre lumea de dincolo, catre Marea Liniste, in care sufletul este urmarit de fortele karmice si se afunda tot mai mult in intuneric... Completandu-se reciproc, muzica, versurile si xilogravurile construiesc un univers straniu, intors, ca o lumina neagra absurd de prietenoasa si de provocatoare, dar nu la introspectie, cum ar putea parea la prima vedere, ci la dezvaluire. Proiectul e povestea unei lumi in care soarele rasare negru, iar "intunericul din afara" si "intunericul dinauntru" conduc spre un "capat al lumii" personal, trait cu voluptate, ca intr-o suprema incercare de intelegere a unui "dincolo" afirmat cu obstinatie: "Cu un ochi ca al meu nu vezi lumina luminand,/ in schimb ii vezi alcatuirea bolnava, greutatea mai grea ca a intunericului /(...) cine vede doar lumina nu o vede." ("Cu acesti ochi" - Ioan Es. Pop)
