"Concert din muzica de Bach" cu sala arhiplina

Si fara voie mi-am amintit ca, in urma cu cativa ani, pe aceeasi scena, in Festivalul "Enescu'', un redutabil ansamblu occidental a abordat aceleasi opusuri, dar euforia excesiva a instrumentistilor a determinat o "experienta" stranie care a culminat ilar cu solo-ul de trompeta ratat intr-o maniera penibila si... incredibila; un motiv in plus sa o apreciez acum pe tanara Laura Vukobratovic, o adevarata revelatie (trecand peste micile stangacii), ceea ce, de altfel, a determinat si bisarea acelei ultime secvente. Succes cu atat mai demn de subliniat cu cat in sala se aflau multi tineri, in parte invitati ai firmei care a sponsorizat concertul-eveniment, continuand astfel proiectul amplu si generos care, trebuie sa recunoastem, este notabil intr-o vreme in care magnatii prefera sa se implice in moda, sport sau muzici comerciale, firmele de anvergura stiind insa ca implicarea in cultura de reala calitate este benefica.
Cateva seri mai tarziu, maestrul a urcat din nou la pupitru, pentru a dirija, concertele finale ale stagiunii Orchestrei "mari'' a Filarmonicii, optand si de aceasta data pentru lucrari indragite de public. Am reascultat cu placere romantica Eminesciana de Pascal Bentoiu, eleganta, elevata si accesibila totodata, o reverenta in fata eminentului compozitor octogenar, apoi Fantezia beethoveniana al carei solist - pianistul Valentin Gheorghiu -, cantand cu o vigoare ce nu lasa sa se ghiceasca faptul ca anul viitor va implini, la randul sau, 80 de ani, a fost, ca intotdeauna, indelung ovationat de publicul care il admira constant; corul (pregatit de Iosif Ion Prunner) a sunat poate mai putin omogen ca de obicei, dar orchestra a sustinut cu precizie edificiul sonor, succesul concretizandu-se in bisarea ultimei parti. Iar seara s-a incheiat cu Planetele de Holst, lucrare deosebit de ofertanta prin coloristica sa diversa, prin bogatia planurilor contrastante, capatand poate in acel moment o semnificatie aparte, pentru ca intreg concertul i-a fost dedicat Ambasadorului ONU care, cu acel prilej, a anuntat incheierea mandatului sau la Bucuresti, dupa mai bine de 5 ani, oferind reprezentantului Ministerului Culturii si directorului Filarmonicii, Cristian Mandeal, cate o placheta simbolica.
Si tot sub acea cupola a avut loc un nou concert prezentat de Cvartetul "Belcea'' din Anglia, exceptionala formatie care, la invitatia Institutului Cultural Roman, a revenit la Ateneu (unde este "in rezidenta''), pentru a interpreta opusuri de Mozart, Dvorak si Beethoven, incantand prin sonoritatea superba, prin fluenta si paleta expresiva captivanta, relationarea intrumentistilor, calitatea solo-urilor, incadrarea stilistica impecabila constituind elemente definitorii ale ansamblului care deja si-a castigat si la noi unanima apreciere, faptul ca sala a fost din nou arhiplina la un concert cameral fiind cea mai buna dovada in acest sens, contrazicand astfel nemultumirile vehemente ale unor comentatori mereu "suparati'', dar, din fericire, izolati.