Ramane un film despre Johnny Cash supervizat de Johnny Cash. Un soi de testament ce retraseaza momentele principale ale vietii acestuia, varfurile si caderile, ce rememoreaza slabiciunile, tradarile si traumele, care ii inchide conturile. O pregatire pentru intrarea in eternitate, lucru pe care l-a si facut, cred, cu constiinta impacata. Pentru fanii genului country si in special pentru cei care iubesc muzica lui Johnny Cash, filmul poate parea viu, colorat, muzical indiferent de lipsuri. Pentru ceilalti poate fi interesant ca document pentru o istorie a muzicii, caci, atunci cand Johnny Cash a devenit cunoscut, rock-ul era la inceput, era un fel de "inaintea erei noastre". Cele mai vii momente sunt si cele din concerte, cand cei doi protagonisti pot reda bucuria sanatoasa de a canta pentru public, inocenti la cuvantul "business". Restul filmului - de la un punct incolo redundant - incepe cu copilaria si se incheie cu anul 1968, cel al memorabilului concert de la inchisoarea Folsom. Intre ele, viata personala (casnicia nefericita, copiii, tatal mereu nemultumit, drogurile, alcoolul), viata artistica (concertele mai ales) sunt ordonate de-a lungul si de-a latul coloanei vertebrale reprezentate de iubirea pentru June Carter. Filmul efloreaza conservatorismul vremii cand divortul era blamabil, dar nu are, nu stiu, eleganta sau forta de a fi mai mult decat povestea plata a unei vieti, derulata dupa evenimente-tip. Refuzul indelungat al lui June Carter l-a aruncat pe Johnny Cash intr-o neagra perioada de droguri si alcool, culminand cu arestarea lui pentru posesie de droguri. De fapt, finalul te face sa-ti pui o intrebare simpla: lasand la o parte bunele intentii ale lui June de a-l face sa se adune de pe drumuri, nu era mai bine sa nu-i fi refuzat de la bun inceput dragostea? Un articol de Iulia Blaga