Satira are urme de prost gust, sondarea visului american din interiorul lui nu pare cea mai buna solutie, iar talentele psihologice ale scenaristului sunt nule in concertul dezaprobarii tot mai ample a interventiei americane in Irak. Poate Dennis Quaid sa repete pana oboseste: presedintele american cu nervii la pamant, care a ajuns in fruntea statului dupa tatal sau, care a trimis trupe in Irak si acum se intreaba ce cauta el insusi acolo unde e, care are o inocenta ce frizeaza imbecilitatea etc. etc.- nu e copia satirica a lui George Bush Jr.? Actorul care il interpreteaza isi defineste personajul ca o suma de presedinti. Subtire. Nu stiu cine-l crede. Paul Weitz, in schimb, spune ca a facut filmul ca efect al fascinatiei pe care o exercita asupra lui "American Idol", spectacolul de televiziune de mare succes in Statele Unite, un fel de Scoala Vedetelor, care scoate talentele din mazga vietii de provincie si a anonimatului. De acord, un pamant bun pentru cultivarea visului american. Dar ce face Weitz cu el? Rasadeste noul lastar - implicarea in razboiul din Irak - un lastar tot mai sfrijit, mai puchinos. Gazda fara scrupule a show-ului vrea un arab, un evreu si o blonda din Ohio in finala concursului.
Consilierul presedintelui Statelor Unite negociaza aparitia acestuia in emisiune, in juriu (pentru ca presedintele are o lovitura de imagine; toata lumea il crede nevrozat.). Arabul e de fapt trimis din Irak sa-l asasineze pe presedinte. Israelianul n-are nici o treaba cu nimeni, iar blonda din Ohio e copia feminina a realizatorului - profita de oricine ca sa ajunga vedeta, inclusiv de fostul iubit ranit in Irak si adus in emisiune pe post de bambilici. Faptul ca scenaristul-regizor are capacitatea sa ne produca surprize si sa omoare pe cine nu ne asteptam, in locul presedintelui, sau cele cateva momente cand filmul tremura scurt, ca o budinca, a ras, nu sunt de natura sa faca din "Vise americane" acea pelicula caustica si taioasa pe care o asteptam despre razboiul americanilor din Irak. Mistoul pe care regizorul il face si de irakieni, si de americani e mai degraba jenant. Irakienii sunt de multe ori prezentati ca niste retardati sau ca niste copii mari din comediile proaste. Nici americanii nu sunt mai breji, dar regizorul apasa prea mult pe pedala rautatii, parand indecis in privinta personajelor. Per ansamblu e ca si cum ar fi vrut si n-ar fi vrut sa ne dea impresia ca exista un al doilea nivel de lectura. De fapt, Paul Weitz nu prea pare sa stie ce vrea cu acest film. "Vise americane"- "American Dreamz", 2006, scenariul si regia Paul Weitz; cu: Hugh Grant, Dennis Quaid, Mandy Moore, Willem Dafoe, Marcia Gay Harden. 107 minute. Un articol de Iulia Blaga
